Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Lucrarea de nimicire a lui Satana s-a sfârșit pentru totdeauna. Timp de șase mii de ani șia
făcut voia, umplând pământul de vai și producând durere în tot universul. Toată creațiunea
a gemut și s-a chinuit în durere. Acum, făpturile lui Dumnezeu sunt pentru totdeauna eliberate
de prezența și de ispitirile lui. „Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc
oamenii cei drepți în cântece de veselie” (Isaia 14, 7). Și un strigăt de laudă și de biruință se
înalță din tot universul credincios: „Și am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape
multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zice: «Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel
Atotputernic a început să împărățească»” (Apocalipsa 19, 6).
În timp ce pământul este învăluit în focul distrugerii, cei drepți locuiesc în siguranță în
Sfânta Cetate. A doua moarte nu are nici o putere asupra acelora care au avut parte de prima
înviere. În timp ce Dumnezeu este pentru cei nelegiuiți un foc mistuitor, pentru poporul Său
este un soare și un scut (Apocalipsa 20, 6; Psalmii 84, 11). „Apoi am văzut un cer nou și un
pământ nou: pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră” (Apocalipsa 21, 1). Focul care
îi consumă pe cei nelegiuiți curăță pământul. Orice urmă de blestem este îndepărtată. Nici un
iad arzând veșnic nu va păstra înaintea celor răscumpărați consecințele grozave ale păcatului.
Numai o singură amintire rămâne: Mântuitorul nostru va purta pentru veșnicie semnele
răstignirii. Pe fruntea Sa rănită, pe coasta Sa, pe mâinile și picioarele Sale, se vor păstra pe
veci urmele lucrării pline de cruzime pe care a făcut-o păcatul. Privindu-L pe Hristos în slava
Sa, profetul spune: „Din mâna Lui pornesc raze, și acolo este ascunsă tăria Lui” (Habacuc 3,
4). Coasta împunsă, din care a curs șuvoiul purpuriu, l-a împăcat pe om cu Dumnezeu —
acolo este slava Mântuitorului, acolo „este ascunsă tăria Lui”. Puternic ca să mântuiască, prin
jertfa răscumpărării, El a fost puternic să execute dreptatea asupra acelora care au disprețuit
mila lui Dumnezeu. Iar semnele umilinței Sale formează cinstea Sa cea mai înaltă; prin
veacurile veșnice, rănile de la Calvar vor provoca lauda Sa și vor face cunoscută puterea Sa.
„Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni, și la tine va ajunge vechea
stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!” (Mica 4, 8). A venit vremea către care au privit cu
ardoare oamenii sfinți de la data de când sabia învăpăiată a oprit prima pereche din Eden,
timpul pentru „răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu” (Efeseni 1, 14). Pământul, care a
fost dat omului de la început să fie împărăția sa și care a fost trădat în mâinile lui Satana și
ținut multă vreme de acest dușman puternic, a fost adus înapoi prin marele Plan de Mântuire.
Tot ce a fost pierdut prin păcat a fost recâștigat. „Căci așa vorbește Domnul, care a întocmit
pământul, l-a făcut și l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit”
(Isaia 45, 18). Scopul de la început al lui Dumnezeu în crearea pământului este împlinit când
este făcut locuință veșnică pentru cei mântuiți. „Cei neprihăniți vor stăpâni țara, și vor locui
în ea pe vecie” (Psalmii 37, 29).
Teama de a nu face moștenirea viitoare să pară prea materială i-a făcut pe mulți să
spiritualizeze chiar acele adevăruri care ne conduc să o privim ca fiind căminul nostru. Isus i-
a asigurat pe ucenicii Săi că S-a dus să le pregătească locașuri în casa Tatălui. Aceia care
424