Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Capitolul 5 — Campion al Adevărului
Înainte de Reformă au fost vremuri când existau doar foarte puține copii ale Bibliei, însă
Dumnezeu n-a îngăduit ca sfântul Său Cuvânt să fie distrus de tot. Adevărurile Lui nu aveau
să rămână ascunse pentru totdeauna. El putea tot atât de ușor să desferece cuvintele vieții, pe
cât de ușor deschidea ușile închisorilor și desfereca porțile de fier pentru a-i elibera pe
slujitorii Săi. În diferite țări din Europa, bărbați au fost mânați de Duhul lui Dumnezeu să
caute adevărul ca pe o comoară ascunsă. Călăuziți în mod providențial către Sfintele Scripturi,
au studiat paginile ei sfinte cu un deosebit interes. Ei erau dispuși să primească lumina oricât
i-ar fi costat acest lucru. Deși nu vedeau toate lucrurile lămurit, au fost totuși în stare să
înțeleagă multe adevăruri care stătuseră multă vreme îngropate. Ca soli trimiși de Cer, ei
mergeau rupând lanțul rătăcirii și al superstiției, chemându-i pe aceia care fuseseră robiți atât
de multă vreme să se ridice și să-și ceară libertatea.
Cu excepția valdenzilor, Cuvântul lui Dumnezeu fusese timp de veacuri zăvorât în limbi
cunoscute numai de către cei învățați: dar venise timpul ca Scriptura să fie tradusă și dată
oamenilor din diferite țări în limba lor maternă. Lumea trecuse de miezul nopții ei. Ceasurile
de întuneric se consumau și în multe țări au apărut semne ale zorilor ce se apropiau. În secolul
al XIV-lea, s-a ridicat în Anglia „luceafărul Reformei”, John Wycliffe, care a fost vestitorul
Reformei nu numai pentru Anglia, ci și pentru toată creștinătatea. Marele protest împotriva
Romei, pe care i s-a îngăduit să-l rostească, niciodată nu mai putea fi adus la tăcere. Protestul
a deschis lupta care urma să aibă ca urmare emanciparea oamenilor, a bisericilor și a
popoarelor.
Wycliffe primise o educație cu vederi largi și pentru el temerea de Dumnezeu era începutul
înțelepciunii. Era cunoscut în colegiu pentru evlavia lui arzătoare, pentru talentele lui
remarcabile, precum și pentru erudiția lui temeinică. În setea lui de cunoștințe, căuta să
cunoască toate disciplinele de învățătură. Era educat în filozofie scolastică, în canoanele
bisericii și în legea civilă, îndeosebi aceea a țării lui. În lucrările lui de după aceea s-a văzut
valoarea acestei instruiri timpurii. O cunoaștere temeinică a filozofiei speculative din vremea
lui l-a ajutat să-i demaște erorile; și prin studiul legilor ecleziastice și naționale, s-a pregătit
să se angajeze în marea luptă pentru libertate civilă și religioasă. În timp ce putea mânui
armele Cuvântului lui Dumnezeu, el își însușise disciplina intelectuală din școli și cunoștea
metodele scolasticilor. Puterea geniului împreună cu temeinicia și întinderea cunoștințelor
sale impuneau respectul atât al prietenilor, cât și al dușmanilor. Adepții lui vedeau cu
satisfacție cum conducătorul lor stătea în fruntea oamenilor învățați ai națiunii; iar dușmanii
se fereau să intre în luptă împotriva Reformei, pentru a nu-și descoperi neștiința sau
slăbiciunea în fața susținătorului ei.
Pe când era încă în colegiu, Wycliffe s-a avântat în studiul Scripturii. În timpurile acelea,
când Biblia exista numai în limbile vechi, cei învățați puteau să-și găsească ușor drumul către
izvorul adevărului care era închis pentru clasele neinstruite. Pe această cale se pregătise
46