Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
pe Daniel capitolul 8, 14 și Apocalipsa capitolul 4, 7, fără să vadă că în Apocalipsa capitolul
14 mai erau și alte solii scoase în evidență care trebuiau de asemenea să fie vestite înainte de
venirea Domnului. După cum ucenicii au greșit cu privire la împărăția care urma să fie
întemeiată, la încheierea celor șaptezeci de săptămâni, tot astfel adventiștii au greșit cu privire
la evenimentul care urma să aibă loc la încheierea celor 2300 de zile. În ambele cazuri a fost
o primire sau mai degrabă o subscriere la credințele populare, care le-a orbit mintea față de
adevăr. Ambele categorii au împlinit voia lui Dumnezeu, vestind solia care El dorea să fie
dată, și amândouă, prin greșita înțelegere a soliei lor, au suferit dezamăgirea.
Dar Dumnezeu Și-a împlinit planul Său binefăcător, îngăduind ca avertizarea cu privire la
judecată să fie dată exact așa cum trebuia. Ziua cea mare era aproape și, în providența Sa,
oamenii au fost cercetați la timpul hotărât, pentru a le descoperi ce era în inimile lor. Solia
avea ca scop să încerce și să curețe biserica. Ei au fost determinați să vadă dacă sentimentele
lor erau legate de lumea aceasta sau de Hristos și de cer. Ei mărturiseau că Îl iubesc pe
Mântuitorul și acum trebuiau să-și dovedească iubirea. Erau ei gata să renunțe la nădejdile și
ambițiile lor pământești și să întâmpine cu bucurie venirea Domnului lor? Solia urmărea să-i
facă în stare să vadă adevărata lor stare spirituală; a fost trimisă din milă pentru a-i trezi să-L
caute pe Domnul, cu pocăință și umilință.
Chiar și dezamăgirea, cu toate că era urmarea greșitei lor înțelegeri a soliei pe care o
dăduseră, urma să fie schimbată în bine. Ea trebuia să încerce inimile acelora care
mărturisiseră că au primit avertizarea. Oare, în fața dezamăgirii urmau să renunțe la experiența
lor și să părăsească încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu? Sau vor căuta în rugăciune și
umilință să vadă unde au greșit în înțelegerea profeției? Câți au fost mânați de teamă sau de
impuls și emoție? Câți erau cu inima împărțită și necredincioasă? Mulțimi mărturiseau că
iubesc venirea Domnului. Când sunt chemați să sufere batjocura și mustrarea lumii și
încercarea amânării și dezamăgirii, vor renunța ei la credință? Din cauză că n-au înțeles
imediat procedeele lui Dumnezeu cu ei, vor respinge adevărurile sprijinite de mărturia cea
mai clară a Cuvântului Său?
Această încercare avea să descopere puterea acelora care, cu o credință adevărată,
ascultaseră de ceea ce crezuseră a fi învățătura Cuvântului și a Duhului lui Dumnezeu. Ea
urma să-i învețe, așa cum numai o astfel de experiență putea s-o facă, primejdia de a primi
teoriile și interpretările oamenilor, în loc de a face din Biblie propriul interpret. Pentru copiii
credinței, nedumerirea și amărăciunea, care au fost urmarea greșelii lor, trebuiau să lucreze
îndreptarea necesară. Ei aveau să fie conduși la un studiu mai atent al Cuvântului profetic.
Urmau să fie învățați să examineze mai cu atenție temeiul credinței lor și să respingă orice
lucru, oricât de mult ar fi acceptat de lumea creștină, care nu era întemeiat pe Scripturile
adevărului.
Pentru acești credincioși, ca și cu primii ucenici, ceea ce în ceasul încercării părea
întunecat pentru înțelegerea lor urma să fie clarificat după aceea. Când urmau să vadă sfârșitul
221