Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
nenumărate de oameni care au fost înviați din mormintele lor și declară că, în calitate de
conducător al lor, este în stare să cucerească cetatea ca să-și recâștige tronul și împărăția.
În acea gloată sunt mulți din generația aceea cu viață lungă, care a existat înainte de potop;
bărbați cu statură înaltă și de o inteligență vastă, care, supunându-se stăpânirii îngerilor căzuți,
și-au consacrat toată priceperea și cunoștințele pentru înălțarea de sine; bărbați ale căror
lucruri minunate de artă au făcut ca lumea să idolatrizeze geniul lor, dar ale căror cruzime și
invenții rele au murdărit pământul și au deformat chipul lui Dumnezeu, făcându-L să șteargă
de pe fața pământului creațiunea Sa. Acolo sunt împărați și generali care au cucerit popoare,
viteji care n-au pierdut nici o bătălie, luptători mândri și ambițioși, a căror apropiere făcea
împărățiile să tremure. Prin moarte, n-au suferit nici o schimbare. Când ies din morminte, își
reiau cursul gândurilor chiar de acolo de unde au încetat. Sunt mânați de aceeași dorință de
cucerire care-i stăpânea când au căzut.
Satana se consultă cu îngerii lui și apoi cu acești împărați cuceritori și oameni puternici.
Ei privesc puterea și numărul acelora care sunt de partea lor și declară că armata din cetate
este mică în comparație cu a lor și că poate fi biruită. Fac planuri să pună stăpânire pe bogățiile
și pe slava Noului Ierusalim. Toți încep de îndată să se pregătească de luptă. Meșteri pricepuți
făuresc echipament de război. Conducători militari, renumiți pentru succesele lor, rânduiesc
gloate de luptători în companii și divizii.
În cele din urmă, se dă ordinul de înaintare și oștile nenumărate pornesc — o armată cum
n-a fost niciodată formată de cuceritorii pământești, pe care forțele unite din toate veacurile,
de când a început războiul pe pământ, n-au egalat-o niciodată. Satana, cel mai puternic dintre
luptători, conduce avangarda, iar îngerii lui își unesc forțele pentru această luptă finală.
Împărați și luptători sunt în cortegiul lui, iar mulțimile îi urmează în companii mari, fiecare
sub comandantul rânduit. Cu o precizie militară, rândurile înaintează unul după altul pe
suprafața pământului, neregulată și crăpată, către Cetatea lui Dumnezeu. La porunca lui Isus,
porțile Noului Ierusalim sunt închise și armatele lui Satana împresoară cetatea și se pregătesc
de atac.
Hristos apare acum din nou în fața vrăjmașilor Săi. Cu mult deasupra cetății, pe o temelie
de aur lustruit, se află un tron înalt. Pe acest tron stă Fiul lui Dumnezeu, iar în jur sunt supușii
împărăției Sale. Nici o limbă și nici o pană nu pot descrie puterea și maiestatea lui Hristos.
Slava veșnicului Tată Îl învăluie pe Fiul Său. Strălucirea prezenței Sale umple Cetatea lui
Dumnezeu și se revarsă dincolo de porți, învăluind pământul întreg cu strălucirea ei.
Cel mai aproape de tron sunt aceia care odinioară au fost zeloși pentru cauza lui Satana,
dar care, ca niște tăciuni scoși din foc, L-au urmat pe Mântuitorul lor cu un devotament
profund și puternic. Apoi stau aceia care au clădit caractere creștine în mijlocul minciunii și
necredinței, aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu atunci când lumea creștină o declara
fără valoare și milioane din toate veacurile care au suferit moartea de martir pentru credința
lor. Iar mai departe este „gloata cea mare pe care n-o poate număra nimeni, dintre toate
418