Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
împăcat cu Dumnezeu” (Bliss, pp. 256, 255, 277, 280, 281). „N-am alergat niciodată după<br />
zâmbetele celor mândri, nici nu m-am descurajat atunci când lumea mă privea cu încruntare.<br />
Nu voi căuta favoarea oamenilor nici acum și nici nu-mi voi depăși datoria ca să-mi atrag ura<br />
lor. Nu-mi voi încred<strong>in</strong>ța viața în mâ<strong>in</strong>ile lor și nici nu mă voi teme că o voi pierde, dacă<br />
Dumnezeu, în providența Lui, va porunci așa.” (J.White, Life of W.Miller, p. 315).<br />
Dumnezeu nu Și-a părăsit poporul; Duhul Său a rămas cu aceia care n-au lepădat în mod<br />
necugetat lum<strong>in</strong>a pe care o primiseră și care nu condamnaseră mișcarea adventă. În Epistola<br />
către Evrei sunt cuv<strong>in</strong>te de încurajare și de avertizare pentru cei încercați, care au așteptat în<br />
această criză: „Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!<br />
Căci aveți nevoie de răbdare, ca după ce ați împl<strong>in</strong>it voia lui Dumnezeu să puteți căpăta ce v-<br />
a fost făgăduit. «Încă puț<strong>in</strong>ă, foarte puț<strong>in</strong>ă vreme» și «Cel ce v<strong>in</strong>e, va veni, și nu va zăbovi. Și<br />
cel neprihănit va trăi pr<strong>in</strong> cred<strong>in</strong>ță; dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el».<br />
Noi însă nu suntem d<strong>in</strong> aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci d<strong>in</strong> aceia care au cred<strong>in</strong>ță<br />
pentru mântuirea sufletului.” (Evrei 10, 35-39)<br />
Că acest îndemn este adresat și bisericii d<strong>in</strong> zilele sfârșitului se vede d<strong>in</strong> cuv<strong>in</strong>tele care<br />
arată spre apropierea venirii Domnului. „Încă puț<strong>in</strong>ă, foarte puț<strong>in</strong>ă vreme, și Cel ce v<strong>in</strong>e va<br />
veni și nu va zăbovi”. Se vede clar că va fi o aparentă întârziere și că Domnul va zăbovi să<br />
v<strong>in</strong>ă. Îndemnul dat este în mod deosebit adaptat experienței adventiștilor de la data aceea.<br />
Poporul căruia i se adresează aici era în primejdia de a-și pierde cred<strong>in</strong>ța. Ei au îndepl<strong>in</strong>it voia<br />
lui Dumnezeu, urmând călăuzirea Duhului Sfânt și a Cuvântului Său; totuși, n-au înțeles<br />
planul Lui în experiența pr<strong>in</strong> care au trecut și n-au văzut calea d<strong>in</strong> fața lor, fi<strong>in</strong>d ispitiți să se<br />
îndoiască dacă Dumnezeu i-a condus cu adevărat. La timpul acesta s-au referit cuv<strong>in</strong>tele: „Cel<br />
neprihănit va trăi pr<strong>in</strong> cred<strong>in</strong>ță”.<br />
Când lum<strong>in</strong>a strălucitoare a „strigătului de la miezul nopții” a apărut pe calea lor și au<br />
văzut profețiile desigilate și împl<strong>in</strong>irea rapidă a semnelor care vesteau că venirea lui Hristos<br />
era aproape, au mers, cum era și cazul, pr<strong>in</strong> vedere. Dar acum, încovoiați de nădejdile înșelate,<br />
au putut rămâne în picioare numai pr<strong>in</strong> cred<strong>in</strong>ța în Dumnezeu și în Cuvântul Său. Lumea<br />
batjocoritoare spunea: „Ați fost amăgiți. Lăsați-vă cred<strong>in</strong>ța și spuneți că mișcarea adventă a<br />
fost de la Satana.” Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu<br />
găsește plăcere în el”. A renunța la cred<strong>in</strong>ța lor acum și a resp<strong>in</strong>ge puterea Duhului Sfânt care<br />
însoțise solia ar fi însemnat întoarcere spre pierzare. Dar au fost încurajați la statornicie pr<strong>in</strong><br />
cuv<strong>in</strong>tele lui Pavel: „Să nu vă pierdeți încrederea voastră”, „aveți nevoie de răbdare”, „încă<br />
puț<strong>in</strong>ă vreme și Cel ce v<strong>in</strong>e va veni și nu va zăbovi”. Unicul lor drum sigur era să amplifice<br />
lum<strong>in</strong>a pe care o primiseră de la Dumnezeu, să ț<strong>in</strong>ă tare la făgădu<strong>in</strong>țele Lui și să cont<strong>in</strong>ue a<br />
cerceta Scripturile; să vegheze și să aștepte cu răbdare pentru a primi mai multă lum<strong>in</strong>ă.<br />
257
Change language