Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
au unit, declarând că nu mai aveau de ce să se teamă și nici ce să aștepte. Timpul trecuse și<br />
Domnul nu venise, iar lumea urma să rămână așa cum fusese mii de ani.<br />
Cred<strong>in</strong>cioșii s<strong>in</strong>ceri, stăruitori lăsaseră totul pentru Hristos și se împărtășiseră de prezența<br />
Lui ca niciodată mai îna<strong>in</strong>te. Ei dăduseră lumii, după cred<strong>in</strong>ța lor, ultima avertizare; și<br />
așteptând să fie primiți în scurtă vreme în societatea Domnului lor div<strong>in</strong> și a îngerilor sf<strong>in</strong>ți,<br />
se retrăseseră într-o mare măsură d<strong>in</strong> societatea acelora care nu primiseră solia. Cu o dor<strong>in</strong>ță<br />
profundă se rugaseră: „V<strong>in</strong>o Doamne Isuse, v<strong>in</strong>o cât mai curând”. Dar El nu venise. Iar acum,<br />
ca să ia d<strong>in</strong> nou povara grea a grijilor vieții și să suporte râsul și batjocura lumii, era o încercare<br />
teribilă a cred<strong>in</strong>ței și răbdării lor.<br />
Totuși, această dezamăgire nu a fost atât de mare cum a fost aceea pr<strong>in</strong> care au trecut<br />
ucenicii la prima venire a lui Hristos. Când Isus a <strong>in</strong>trat triumfal în Ierusalim, ucenicii Săi<br />
credeau că El era gata să urce pe tronul lui David și să-l elibereze pe Israel de apăsătorii lui.<br />
Cu speranța și așteptarea pl<strong>in</strong>ă de bucurie, se întreceau unul pe altul să dea c<strong>in</strong>stire Regelui<br />
lor. Mulți își așterneau ha<strong>in</strong>ele ca un covor pe calea Lui sau înt<strong>in</strong>deau îna<strong>in</strong>tea Lui ramuri<br />
înfrunzite de palmier. Cu o bucurie pl<strong>in</strong>ă de entuziasm s-au unit în aclamația: „Osana, Fiul lui<br />
David!” Și atunci când fariseii, tulburați și mâniați de această manifestare de bucurie, i-au<br />
cerut lui Isus să-Și mustre ucenicii, El le-a răspuns: „Dacă aceștia vor tăcea pietrele vor<br />
striga”. (Luca 19, 40). Profeția trebuia să se împl<strong>in</strong>ească. Ucenicii împl<strong>in</strong>eau planul lui<br />
Dumnezeu; cu toate acestea erau condamnați la o dezamăgire cruntă. Doar câteva zile au<br />
trecut și au fost martorii agoniei și morții Mântuitorului, pe care L-au pus în mormânt.<br />
Așteptările lor nu s-au împl<strong>in</strong>it, nici măcar într-un s<strong>in</strong>gur punct, iar speranțele lor au murit o<br />
dată cu Isus. Până când Domnul lor n-a ieșit biruitor d<strong>in</strong> mormânt, ei n-au putut pricepe tot ce<br />
a fost prevestit de profeție, și anume că „Hristos trebuia să sufere, și să învie d<strong>in</strong> morți”.<br />
(Faptele Apostolilor 17, 3)<br />
Cu c<strong>in</strong>ci sute de ani mai îna<strong>in</strong>te, Domnul declarase pr<strong>in</strong> proorocul Zaharia: „Bucură-te,<br />
fiica Sionului, strigă de bucurie fiica Ierusalimului; Iată, Împăratul tău v<strong>in</strong>e; El este drept și<br />
biruitor; smerit, călare pe un as<strong>in</strong>, pe mânzul unei măgărițe”. (Zaharia 9, 9). Dacă ucenicii șiar<br />
fi dat seama că Hristos mergea la judecată și la moarte, n-ar mai fi împl<strong>in</strong>it această<br />
proorocie. În același fel, Miller și tovarășii lui au împl<strong>in</strong>it profeția și au dat o solie despre care<br />
Inspirația prevestise că urma să fie dată lumii, dar ei n-ar fi dat-o dacă ar fi înțeles pe depl<strong>in</strong><br />
proorociile care arătau către dezamăgirea lor și către prezentarea unei alte solii ce trebuia<br />
predicată tuturor popoarelor, îna<strong>in</strong>te ca Domnul să v<strong>in</strong>ă. Prima și a doua solie îngerească au<br />
fost vestite la timpul potrivit și au împl<strong>in</strong>it lucrarea pe care Dumnezeu plănuise să o aducă la<br />
îndepl<strong>in</strong>ire pr<strong>in</strong> ei.<br />
Lumea se aștepta că, dacă timpul a trecut și Hristos nu a venit, întregul sistem al<br />
adventismului se va prăbuși. Dar în timp ce mulți, sub această ispită puternică, și-au părăsit<br />
cred<strong>in</strong>ța, au fost alții care au rămas hotărâți. Roadele mișcării advente, spiritul umil<strong>in</strong>ței și al<br />
cercetării de s<strong>in</strong>e, al renunțării la lume și al reformării vieții, care însoțise lucrarea, mărturisea<br />
255
Change language