Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Cu toate că Satana a fost constrâns să recunoască dreptatea lui Dumnezeu și să se plece
înaintea supremației lui Hristos, caracterul lui rămâne neschimbat. Spiritul de răzvrătire
izbucnește iarăși ca un torent puternic. Plin de furie, se hotărăște să nu abandoneze lupta cea
mare. A venit timpul pentru o luptă disperată, finală, împotriva Împăratului cerului. Se aruncă
în mijlocul supușilor lui și încearcă să-i inspire cu propria furie, ridicându-i pe loc la luptă.
Dar dintre toate milioanele pe care le-a amăgit la răscoală nu este nici unul care să-i
recunoască supremația. Puterea lui este sfârșită. Cei nelegiuiți sunt plini de aceeași ură față
de Dumnezeu pe care o inspiră Satana; dar ei văd că situația lor este deznădăjduită, că nu pot
birui în lupta împotriva lui Iehova. Mânia lor se aprinde împotriva lui Satana și a acelora care
au fost agenții lui în amăgire și, cu o furie demonică, se întorc împotriva lor.
Domnul zicea: „Pentru că îți dai ifose ca și când ai fi Dumnezeu, iată că voi aduce
împotriva ta niște străini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia
împotriva înțelepciunii tale strălucitoare, și-ți vor pângări frumusețea. Te vor arunca în
groapă”. „Te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. De aceea, te
arunc la pământ, te dau priveliște împăraților și te prefac în cenușă pe pământ, înaintea tuturor
celor ce te privesc; ești nimicit, și nu vei mai fi niciodată!” (Ezechiel 28, 6-8.16-19).
„Căci orice încălțăminte purtată în învălmășeala luptei, și orice haină de război tăvălită în
sânge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse în foc.” „Căci Domnul este mâniat pe toate
neamurile și plin de urgie pe toată oștirea lor; el le nimicește cu desăvârșire, le măcelărește de
tot.” „Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei
parte” (Isaia 9, 5; 34, 2; Psalmii 11, 6). Flăcări cad de la Dumnezeu din cer. Pământul se crapă.
Armele ascunse în adâncurile lui sunt scoase în afară. Flăcări nimicitoare izbucnesc din
fiecare prăpastie deschisă. Chiar și stâncile ard. A venit ziua care va arde ca un cuptor.
Elementele se topesc de dogoarea mistuitoare, chiar și pământul cu tot ce este pe el arde
(Maleahi 4, 1-2; 2 Petru 3, 10). Suprafața pământului pare o masă topită — un lac de foc uriaș,
clocotind.
Este vremea judecății și a pierzării oamenilor nelegiuiți — „o zi de răzbunare a Domnului,
un an de răsplătire și răzbunare pentru Sion” (Isaia 34, 8). Cel nelegiuit își primește răsplata
pe pământ (Proverbe 11, 31). „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toți cei trufași
și toți cei răi vor fi ca miriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor” (Maleahi 4,
1). Unii sunt distruși într-o clipă, în timp ce alții suferă multe zile. Toți sunt pedepsiți „după
faptele lor”. Păcatele celor drepți fiind puse asupra lui Satana, el trebuie să sufere nu numai
pentru răscoala proprie, ci pentru toate păcatele la care i-a provocat pe sfinți să le săvârșească.
Pedeapsa lui este cu mult mai mare decât a acelora pe care i-a amăgit. După ce toți aceia care
au căzut prin amăgirile lui au pierit, el încă mai trăiește și mai suferă. În flăcările nimicitoare,
cei nelegiuiți sunt nimiciți, și rădăcină, și ramură — Satana fiind rădăcina, iar urmașii lui,
ramurile. Pedeapsa deplină a Legii a fost adusă; cererea dreptății a fost satisfăcută; iar cerul
și pământul, privind, declară neprihănirea lui Iehova.
423