Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Advertiser, 26 November 1833). În felul acesta, atenția oamenilor a fost îndreptată către
împlinirea profeției și mulți au fost conduși să dea atenție avertizării cu privire la a doua
venire. În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă a profeției a produs un interes larg răspândit.
Cu doi ani mai înainte, Josiah Litch, unul dintre pastorii conducători ai predicării celei de a
doua veniri, a publicat o expunere cu privire la Apocalipsa capitolul 9, prezicând căderea
Imperiului Otoman. După calculele sale, această putere urma să fie zdrobită „în anul 1840, în
luna August”; cu doar câteva zile înainte de împlinire, el scria: „Punând deoparte prima
perioadă de 150 de ani, care s-a împlinit exact înainte ca Deacozes să se urce pe tron cu
îngăduința turcilor, și ținând seamă că cei 391 de ani și cincisprezece zile au început la
încheierea acelei prime perioade, ea se va termina la 11 August 1840, când puterea otomană
din Constantinopol se aștepta ca să cadă. Și lucrul acesta cred că se va produce.” (Josiah Litch,
in The Signs of the Times, and Expositor of Prophecy, 1 august 1840)
Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecția puterilor aliate ale
Europei, așezându-se în felul acesta sub controlul popoarelor creștine. Evenimentul a împlinit
profeția cu exactitate (vezi notele suplimentare). Când s-a aflat, mulțimile s-au convins de
corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller și colaboratorii săi și
un impuls minunat a fost dat mișcării advente. Bărbați de cultură cu poziție s-au unit cu Miller
atât în predicarea, cât și în publicarea vederilor sale, astfel că, de la 1840 la 1844, lucrarea s-
a întins cu repeziciune.
William Miller avea o forță intelectuală puternică, disciplinată prin meditație și prin
studiu; și el a adăugat la acestea înțelepciunea cerului, legându-se de Izvorul înțelepciunii. Era
un bărbat de o valoare veritabilă, care nu putea decât să impună respect și stimă oriunde
integritatea caracterului și superioritatea morală erau apreciate. Unind o bunătate reală a inimii
cu umilința creștină și cu puterea stăpânirii de sine, era atent și curtenitor cu toți, gata să
asculte părerile altora și să le cântărească argumentele. Fără pasiune sau stimulare, el punea
la probă toate teoriile și învățăturile prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar raționamentul lui sănătos
și o cunoaștere temeinică a Scripturilor îl făceau în stare să respingă rătăcirea și să demaște
falsitatea.
Cu toate acestea, Miller nu și-a îndeplinit lucrarea fără să întâmpine o aspră ostilitate. Așa
cum se întâmplase și cu primii reformatori, era și acum: adevărurile pe care le prezenta nu
erau privite favorabil de învățătorii religioși populari din vremea aceea. Deoarece aceștia nuși
puteau susține poziția cu Scripturile, erau obligați să recurgă la afirmațiile și învățăturile
oamenilor, precum și la tradițiile părinților bisericii. Dar Cuvântul lui Dumnezeu era singura
mărturie acceptată de către predicatorii adevărului advent. „Biblia și numai Biblia” era
cuvântul lor de ordine. Lipsa de argumente din Scriptură a împotrivitorilor era înlocuită cu
batjocură și ridiculizare. Timp, mijloace și talente erau folosite pentru a-i înfiera pe aceia a
căror singură vină era că așteptau cu bucurie revenirea Domnului lor și se străduiau să trăiască
o viață sfântă și să-i îndemne și pe alții să se pregătească pentru revenirea Sa.
210