Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
A doua solie îngerească d<strong>in</strong> Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în vara<br />
anului 1844, cu această ocazie a avut loc o aplicație mai directă la bisericile d<strong>in</strong> Statele Unite,<br />
unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar resp<strong>in</strong>să în general și unde<br />
decăderea în biserici fusese mai rapidă. Dar solia celui de-al doilea înger nu și-a at<strong>in</strong>s<br />
împl<strong>in</strong>irea totală, în anul 1844. Bisericile au ajuns atunci la decădere morală, ca urmare a<br />
resp<strong>in</strong>gerii lum<strong>in</strong>ii soliei advente; dar aceasta nu era totală. Atunci când ele au cont<strong>in</strong>uat să<br />
resp<strong>in</strong>gă adevărurile deosebite pentru vremea aceea, au decăzut d<strong>in</strong> ce în ce mai mult. Totuși,<br />
încă nu se putea spune „a căzut Babilonul ... pentru că el a făcut ca toate popoarele să bea d<strong>in</strong><br />
v<strong>in</strong>ul mâniei curviei ei”. El încă nu reușise să facă lucrul acesta cu toate popoarele. Spiritul<br />
asemănării cu lumea și al nepăsării față de adevărurile probatoare pentru timpul nostru există<br />
și a câștigat teren în bisericile protestante d<strong>in</strong> toate țările creșt<strong>in</strong>ătății; și aceste biserici sunt<br />
cupr<strong>in</strong>se în denunțarea solemnă și teribilă a celui de-al doilea înger. Dar lucrarea apostaziei<br />
încă nu a at<strong>in</strong>s punctul culm<strong>in</strong>ant.<br />
Biblia declară că, îna<strong>in</strong>te de venirea Domnului, Satana va lucra „cu toată puterea, cu semne<br />
și m<strong>in</strong>uni m<strong>in</strong>c<strong>in</strong>oase și cu toată amăgirea nelegiuirii”; iar aceia care „n-au primit dragostea<br />
adevărului, ca să fie mântuiți”, vor fi lăsați să primească „o lucrare de rătăcire ca să creadă o<br />
m<strong>in</strong>ciună” (2 Tesaloniceni 2, 9-11). Până când această stare nu va fi at<strong>in</strong>să, iar unirea bisericii<br />
cu lumea nu va fi realizată depl<strong>in</strong> în toată creșt<strong>in</strong>ătatea, căderea Babilonului nu va fi totală.<br />
Schimbarea este progresivă, iar împl<strong>in</strong>irea desăvârșită a profeției d<strong>in</strong> Apocalipsa 14, 8 este<br />
încă în viitor.<br />
Cu tot întunericul spiritual și îndepărtarea de Dumnezeu care există în bisericile care<br />
compun Babilonul, majoritatea adevăraților urmași ai lui Hristos se găsesc încă în ele. Sunt<br />
mulți d<strong>in</strong>tre ei care n-au auzit niciodată adevărurile deosebite pentru acest timp. Nu puț<strong>in</strong>i<br />
sunt aceia care sunt nemulțumiți de starea lor actuală și doresc după o lum<strong>in</strong>ă mai clară. Ei<br />
caută în zadar chipul lui Hristos în bisericile d<strong>in</strong> care fac parte. Când aceste biserici se vor<br />
depărta d<strong>in</strong> ce în ce mai mult de adevăr și se vor uni mai strâns cu lumea, deosebirea d<strong>in</strong>tre<br />
cele două clase se va mări și se va încheia în cele d<strong>in</strong> urmă cu despărțirea. Va veni vremea<br />
când aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice nu vor mai putea rămâne în<br />
legătură cu unii care sunt „iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; având o<br />
formă de evlavie, dar tăgădu<strong>in</strong>du-i puterea”.<br />
Apocalipsa capitolul 18 arată spre vremea când, ca urmare a resp<strong>in</strong>gerii întreitei avertizări<br />
d<strong>in</strong> Apocalipsa 14, 6-12, biserica va ajunge în starea prevăzută de îngerul al doilea, dar<br />
poporul lui Dumnezeu care este încă în Babilon va fi chemat să se despartă de legătura cu el.<br />
Această solie este ultima care va mai fi dată lumii și ea își va îndepl<strong>in</strong>i lucrarea. Când aceia<br />
care „n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nelegiuire” (2 Tesaloniceni 2, 12), vor fi lăsați<br />
să primească o lucrare de rătăcire și să creadă o m<strong>in</strong>ciună, atunci lum<strong>in</strong>a adevărului va străluci<br />
asupra acelora ale căror <strong>in</strong>imi sunt deschise să-l primească și toți copiii lui Dumnezeu care<br />
există în Babilon vor răspunde chemării: „Ieșiți d<strong>in</strong> el, poporul Meu”. (Apocalipsa 18, 4)<br />
244
Change language