Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
dărâmată.”(Matei 24:1,2) 15 De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a<br />
vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – c<strong>in</strong>e citeşte să înţeleagă! 21 Pentru că atunci<br />
va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu<br />
va mai fi. (Matei 24: 15, 21)<br />
1844 d.Hr -- Purificarea locului sfânt și începutul judecății cerești<br />
1810 Zile / Ani -- Lucrarea lui Isus Hristos ca marele nostru preot. 14 Astfel, fi<strong>in</strong>dcă avem<br />
un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să rămânem tari<br />
în mărturisirea noastră.15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile<br />
noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. 16 Săne apropiem<br />
dar cu depl<strong>in</strong>ă încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca<br />
să fim ajutaţi la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16)<br />
Aceste simboluri s-au împl<strong>in</strong>it nu numai în ceea ce privește evenimentul, ci și în ceea ce<br />
privește timpul. În ziua a patrusprezecea a lunii întâia iudaice, chiar în ziua și în luna în care<br />
timp de c<strong>in</strong>cisprezece lungi veacuri fusese înjunghiat mielul pascal, Hristos a mâncat paștele<br />
cu ucenicii Săi, <strong>in</strong>stitu<strong>in</strong>d sărbătoarea care urma să comemoreze moartea Sa ca „Miel al lui<br />
Dumnezeu care ridică păcatele lumii”. În aceeași noapte a fost luat de mâ<strong>in</strong>i nelegiuite pentru<br />
a fi răstignit și omorât. Și ca antitip al snopului de legănat, Domnul nostru a fost înviat d<strong>in</strong>tre<br />
morți a treia zi ca „prim rod al celor adormiți”, modelul tuturor celor drepți înviați, ale căror<br />
„trupuri stricăcioase” vor fi schimbate, și „făcut asemenea trupului slavei Sale. Dar cetățenia<br />
noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.” (Filipeni 3,<br />
20.21)<br />
În același fel, simbolurile care sunt legate de a doua venire trebuie să se împl<strong>in</strong>ească la<br />
timpul arătat de serviciul simbolic. În sistemul iudaic, curățirea sanctuarului, sau ziua cea<br />
mare de ispășire, avea loc în ziua a zecea a lunii a șaptea iudaice (Leviticul 16, 29-34), când<br />
marele preot, după ce făcea ispășire pentru tot Israelul îndepărtând în felul acesta păcatele d<strong>in</strong><br />
sanctuar, ieșea și b<strong>in</strong>ecuvânta poporul. Tot așa se credea că Hristos Marele nostru Preot urma<br />
să Se arate, pentru a curăți pământul pr<strong>in</strong> distrugerea păcatului și a păcătoșilor, ca apoi să<br />
b<strong>in</strong>ecuvânteze cu nemurire poporul Său care Îl așteaptă. Astfel, ziua a zecea a lunii a șaptea,<br />
Ziua cea mare a Ispășirii, timpul curățirii sanctuarului, care în anul 1844 cădea la douăzeci și<br />
două October, a fost considerată ca timp al revenirii Domnului. Acest lucru era în armonie cu<br />
dovezile prezentate mai îna<strong>in</strong>te, că cele 2300 de zile urmau să se încheie în toamnă, iar<br />
concluzia părea b<strong>in</strong>e fondată.<br />
În parabola d<strong>in</strong> Matei capitolul 25, timpul de așteptare și de ațipire este urmat de venirea<br />
mirelui. Acest lucru era în concordanță cu argumentele prezentate atât în profeție, cât și în<br />
simboluri. Toate acestea produceau o puternică conv<strong>in</strong>gere cu privire la faptul că sunt<br />
vrednice de încredere, iar „strigătul d<strong>in</strong> miezul nopții” a fost vestit de mii de cred<strong>in</strong>cioși.<br />
Asemenea revărsării unui val puternic, mișcarea s-a răspândit în toată țara. <strong>D<strong>in</strong></strong> oraș în oraș și<br />
d<strong>in</strong> sat în sat, ea a pătruns până în cele mai izolate locuri d<strong>in</strong> țară, până când poporul lui<br />
252
Change language