Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
și la tovarășii lui, în noaptea furtunii pe mare; să deschidă mintea lui Corneliu, pentru a primi
Evanghelia; pentru a-l trimite pe Petru cu o solie a mântuirii la acel străin dintre neamuri —
în felul acesta, îngerii sfinți au slujit în toate veacurile poporului lui Dumnezeu.
Un înger păzitor este rânduit pentru fiecare urmaș al lui Hristos. Acești veghetori cerești
îl ocrotesc pe cel drept de puterea celui rău. Acest lucru l-a recunoscut Satana atunci când a
spus: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este
al lui?” (Iov 1, 9.10). Instrumentul prin care Dumnezeu îl ocrotește pe poporul Său este
prezentat în cuvintele psalmistului: „Îngerul Domnului tăbărăște în jurul celor ce se tem de
El, și-i scapă din primejdie” (Psalmii 34, 7). Vorbind despre cei care cred în El, Mântuitorul
spunea: „Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii
lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu” (Matei 18, 10). Îngerii rânduiți să slujească pentru
copiii lui Dumnezeu au totdeauna intrare în prezența Sa.
În felul acesta, poporul lui Dumnezeu, expus puterii amăgitoare și răutății neadormite ale
prințului întunericului și în lupta cu toate puterile răului, este asigurat de paza neîncetată a
îngerilor cerești. Această asigurare nu este dată fără să fie nevoie. Dacă Dumnezeu le-a dat
copiilor Săi făgăduința harului și a ocrotirii, a făcut aceasta pentru că există forțe puternice
ale răului cărora trebuie să le facă față — forțele numeroase, hotărâte și neobosite ale acelor
puteri și răutăți de care nimeni nu trebuie să fie neștiutor sau să nu țină seama de ele.
Spiritele rele, la început create fără păcat, erau egale în natură, putere și slavă cu ființele
sfinte, care acum sunt solii lui Dumnezeu. Dar, căzute prin păcat, ele s-au unit pentru
dezonorarea lui Dumnezeu și pentru distrugerea oamenilor. Unite cu Satana în răzvrătire și
aruncate din ceruri o dată cu el, au colaborat cu el de-a lungul veacurilor în lupta împotriva
autorității divine. În Scriptură se spune despre confederația și despre conducerea lor, despre
diferitele lor categorii, despre inteligența și despre viclenia lor și despre planurile lor
răutăcioase împotriva păcii și fericirii oamenilor.
Istoria Vechiului Testament prezintă în diferite împrejurări descrieri cu privire la existența
și lucrarea lor; dar duhurile rele și-au manifestat puterea în modul cel mai izbitor, mai ales în
timpul când Hristos a fost pe pământ. Hristos venise să îndeplinească planul întocmit pentru
mântuirea omului, dar Satana s-a hotărât să-și susțină dreptul de a stăpâni lumea. El reușise
să întemeieze idolatria în toate părțile pământului, în afară de țara Palestinei. În singura țară
care nu se supusese ispitei, Hristos a venit să răspândească asupra oamenilor lumina cerului.
Aici își disputau supremația două puteri rivale. Isus Și-a întins brațul iubirii, invitându-i pe
toți aceia care voiau să găsească iertare și pace în El. Oștile întunericului au văzut că nu aveau
puteri nelimitate și au înțeles că, dacă misiunea lui Hristos avea să fie încununată de succes,
stăpânirea lor avea să se încheie în curând. Satana răcnea ca un leu înlănțuit și folosea puterea
cu îndrăzneală atât asupra corpurilor, cât și asupra sufletelor oamenilor.
Faptul că oamenii au fost luați în stăpânire de demoni este clar arătat în Noul Testament.
Persoanele chinuite în felul acesta nu sufereau numai de boala pricinuită de cauze naturale.
323