Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Multe părți din Scriptură, pe care oamenii învățați le declară a fi o taină sau pe lângă care
trec ca fiind lipsite de importanță, sunt pline de mângâiere și de îndrumare pentru acela care
a fost învățat în școala lui Hristos. Un motiv pentru care mulți teologi nu au o înțelegere mai
lămurită a Cuvântului lui Dumnezeu este acela că își închid ochii în fața adevărurilor pe care
nu doresc să le practice. Înțelegerea adevărului biblic depinde nu atât de mult de puterea
intelectului celui care studiază, cât de sinceritatea scopului, de dorința stăruitoare de
neprihănire.
Biblia n-ar trebui să fie niciodată studiată fără rugăciune. Numai Duhul Sfânt poate să ne
facă în stare să simțim importanța acelor lucruri ușor de înțeles sau să ne ferească de
interpretarea tendențioasă a adevărurilor greu de înțeles. Lucrarea îngerilor cerești este aceea
de a pregăti inima pentru a înțelege astfel Cuvântul lui Dumnezeu, încât să fim încântați de
frumusețea lui, mustrați de adevărurile lui sau însuflețiți și întăriți de făgăduințele lui. Trebuie
să facem ca cererea psalmistului să fie și a noastră: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile
minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119, 18). Ispitele par adesea irezistibile pentru că, prin
neglijarea rugăciunii și a studiului Bibliei, cel ispitit nu-și poate aminti cu ușurință
făgăduințele lui Dumnezeu și nu-l poate întâmpina pe Satana cu armele Scripturii. Dar îngerii
sunt în jurul acelora care sunt gata să se lase învățați în lucrurile dumnezeiești; și în timp de
mare nevoie, ei își vor aminti chiar acele adevăruri de care au trebuință. În felul acesta, „când
vrăjmașul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă” (Isaia 59, 19).
Isus le-a făgăduit ucenicilor Săi: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va
trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-
am spus Eu” (Ioan 14, 26). Dar învățăturile lui Hristos trebuie ca mai înainte să fi fost
depozitate în minte, pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ni le aducă aminte în vreme de
primejdie. „Strâng Cuvântul Tău în inima mea”, spunea David, „ca să nu păcătuiesc împotriva
Ta” (Psalmii 119, 11). Toți aceia care își prețuiesc interesele veșnice ar trebui să fie în gardă
față de năvălirile scepticismului. Vor fi atacați chiar stâlpii adevărului. Este imposibil să ne
păstrăm în afara batjocurii, a sofismelor, a învățăturilor subtile și otrăvitoare, ale necredinței
moderne. Satana își potrivește ispitele pentru toate clasele de oameni. El îl atacă pe cel
neinstruit cu ironie sau batjocură, în timp ce pe cel instruit îl întâmpină cu obiecții științifice
și cu raționamente filozofice, ambele calculate să provoace neîncrederea sau disprețuirea
Scripturilor. Chiar și tineretul cu experiență puțină își ia libertatea să insinueze îndoieli cu
privire la principiile fundamentale ale creștinismului. Și această necredință tinerească, oricât
este ea de superficială, își are influența ei. Mulți sunt conduși în felul acesta să își bată joc de
credința părinților lor și să aducă întristare Duhului harului (Evrei 10, 29). Multe vieți care
promiteau să fie o cinste pentru Dumnezeu și o binecuvântare pentru lume au fost nimicite de
suflul nebunesc al necredinței. Toți aceia care se încred în hotărârile înfumurate ale rațiunii
omenești și își închipuie că pot explica tainele divine, ca să ajungă la adevăr fără ajutorul
înțelepciunii lui Dumnezeu, sunt încurcați în plasa lui Satana.
377