Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
<strong>in</strong>teresul exclusiv al stăpânilor. Viața muncitorilor agricoli era o viață de muncă neîncetată și<br />
de mizerie gravă; plângerile lor, dacă ar fi îndrăznit să se plângă, erau tratate cu dispreț crunt.<br />
Tribunalele ț<strong>in</strong>eau seama totdeauna de plângerile unui nobil împotriva unui țăran, mita era<br />
primită de judecători și cel mai mic capriciu al aristocrației avea putere de lege, în virtutea<br />
acestui sistem de corupție generală. <strong>D<strong>in</strong></strong> impozitele stoarse de la populație de către cei<br />
puternici, pe de o parte, și de către cler, pe de alta, nici jumătate nu <strong>in</strong>tra în trezoreria regală<br />
sau episcopală, ci era risipit în practici imorale. Iar oamenii care îi sărăceau în felul acesta pe<br />
semenii lor erau scutiți de impozite și îndreptățiți pr<strong>in</strong> lege sau uzanță la toate slujbele statului.<br />
Clasele privilegiate numărau o sută c<strong>in</strong>cizeci de mii de oameni și pentru plăcerile lor milioane<br />
de oameni erau condamnați la o viață de deznădejde și degradare” (vezi notele suplimentare).<br />
Curtea regală se dedase luxului și imoralității. Exista prea puț<strong>in</strong>ă încredere între popor și<br />
conducători. Neîncrederea era amprenta care se vedea pe toate măsurile conducerii, care erau<br />
privite ca fi<strong>in</strong>d amăgitoare și egoiste. Cu peste o jumătate de secol îna<strong>in</strong>te de timpul<br />
Revoluției, tronul a fost ocupat de Ludovic al XV-lea care, chiar și în acele vremuri grele, s-<br />
a caracterizat ca fi<strong>in</strong>d un monarh nepăsător, lipsit de seriozitate și senzual. Cu o aristocrație<br />
depravată și crudă și cu o clasă de jos ignorantă și sărăcită, cu statul înglodat în datorii, iar<br />
poporul exasperat, nu era necesar un ochi de profet pentru a prevedea un deznodământ teribil<br />
și im<strong>in</strong>ent. Față de avertismentele sfătuitorilor lui, regele obișnuia să răspundă: „Încercați să<br />
faceți ca lucrurile să meargă cât trăiesc eu; după ce voi muri poate veni orice”. Zadarnic se<br />
<strong>in</strong>sista asupra nevoii unei reforme. Vedea relele, dar nu avea nici curajul și nici puterea pentru<br />
a le face față. Nenorocirea care amen<strong>in</strong>ța Franța era descrisă foarte b<strong>in</strong>e în răspunsul lui<br />
nepăsător și egoist: „După m<strong>in</strong>e potopul!”<br />
Exploatând gelozia regilor și a claselor conducătoare, Roma i-a <strong>in</strong>fluențat să-i ț<strong>in</strong>ă pe<br />
oameni în sclavie, b<strong>in</strong>e ști<strong>in</strong>d că în felul acesta statul va fi slăbit și nădăjdu<strong>in</strong>d că pe calea<br />
aceasta îi va înlănțui atât pe conducători, cât și poporul în robia ei. Cu o politică clarvăzătoare,<br />
ea și-a dat seama că pentru a-i înrobi pe oameni cu adevărat trebuie încătușate sufletele lor;<br />
că cea mai sigură cale de a-i împiedica să iasă d<strong>in</strong> sclavia lor era să nu le dea libertate. De o<br />
mie de ori mai groaznică decât sufer<strong>in</strong>ța fizică, ce rezulta d<strong>in</strong> procedeele ei, era degradarea<br />
morală. Lipsit de Biblie și lăsat pradă învățăturilor fanatismului și egoismului, poporul era<br />
încătușat în ignoranță și superstiție, cufundat în viciu, încât era cu totul neînstare să se conducă<br />
s<strong>in</strong>gur. Dar deznodământul tuturor acestora a fost cu totul deosebit de ceea ce plănuise Roma.<br />
În loc să ț<strong>in</strong>ă masele în supunere oarbă față de dogmele ei, lucrarea ei a avut ca efect<br />
transformarea lor în necred<strong>in</strong>cioși și revoluționari. Ei au ajuns să disprețuiască romanismul și<br />
pe preoți. Priveau clerul ca fi<strong>in</strong>d părtaș la apăsarea lor. S<strong>in</strong>gurul dumnezeu pe care-l<br />
recunoscuseră era zeul Romei, iar învățătura lui era s<strong>in</strong>gura lor religie. Ei priveau lăcomia și<br />
cruzimea Romei ca fi<strong>in</strong>d rodul natural al Bibliei, și ca atare nu doreau să aibă parte de ea.<br />
Roma reprezentase greșit caracterul lui Dumnezeu și pervertise cererile Sale, iar acum<br />
oamenii lepădau atât Biblia, cât și pe Autorul ei. Ea ceruse o cred<strong>in</strong>ță oarbă în dogmele ei,<br />
sub pret<strong>in</strong>sa pedeapsă a Scripturilor. Ca urmare, Voltaire împreună cu tovarășii lui au lepădat<br />
174
Change language