Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
suprem era dat lui Satana; în timp ce Isus Hristos, personificarea adevărului, a curăției și<br />
iubirii neegoiste, era răstignit.<br />
„Fiara care se ridică d<strong>in</strong> adânc va face război cu ei, îi va birui și-i va omorî.” Puterea ateistă<br />
care a condus Franța în timpul Revoluției și domniei terorii a declarat un așa război împotriva<br />
lui Dumnezeu și a Sfântului Său Cuvânt cum lumea n-a mai văzut niciodată. Înch<strong>in</strong>area la<br />
Dumnezeu a fost <strong>in</strong>terzisă de Adunarea Națională. Bibliile au fost adunate și arse în public,<br />
cu toate manifestările posibile de dispreț. Legea lui Dumnezeu a fost călcată în picioare.<br />
Instituțiile Bibliei au fost desfi<strong>in</strong>țate. Ziua de odihnă săptămânală a fost îndepărtată și în locul<br />
ei fiecare a zecea zi a fost dest<strong>in</strong>ată hulei și veseliei. Botezul și C<strong>in</strong>a Domnului au fost<br />
<strong>in</strong>terzise. Iar anunțurile, plasate la vedere în locurile de înmormântare declarau că moartea<br />
este un somn veșnic.<br />
Teama de Dumnezeu a fost declarată a nu fi deloc începutul înțelepciunii, ci începutul<br />
nebuniei. Orice cult religios a fost <strong>in</strong>terzis, în afară de acela al libertății și al patriei.<br />
„Episcopului constituțional al Parisului i-a fost încred<strong>in</strong>țat să joace rolul pr<strong>in</strong>cipal în cea mai<br />
nereușită și scandaloasă comedie care s-a jucat vreodată îna<strong>in</strong>tea unei adunări naționale.... El<br />
a apărut îmbrăcat în veșm<strong>in</strong>tele preoțești, pentru a declara îna<strong>in</strong>tea convenției că religia pe<br />
care o predicase atâția ani era d<strong>in</strong> toate punctele de vedere o <strong>in</strong>venție a preoților, care nu avea<br />
temelie nici în istorie și nici în adevărul sfânt. El a tăgăduit în termeni solemni și clari existența<br />
Dumnezeirii, slujirii căreia fusese consacrat, și s-a dedicat pentru viitor adorării libertății,<br />
egalității, virtuții și moralității. Apoi a depus pe masă <strong>in</strong>signele episcopale și a primit<br />
îmbrățișarea frățească d<strong>in</strong> partea președ<strong>in</strong>telui convenției. Câțiva preoți renegați au urmat<br />
exemplul acestui prelat.” (Scott, vol. I, Pag<strong>in</strong>a. 17)<br />
„Și locuitorii pământului se vor bucura de ei, și se vor veseli; și își vor trimite daruri unul<br />
altuia; pentru că cei doi prooroci îi ch<strong>in</strong>uiseră pe locuitorii pământului”. Franța cea<br />
necred<strong>in</strong>cioasă adusese la tăcere glasul mustrător al celor doi martori ai lui Dumnezeu.<br />
Cuvântul lui Dumnezeu zăcea mort pe străzile ei, iar aceia care urâseră cer<strong>in</strong>țele și restricțiile<br />
Legii lui Dumnezeu tresăltau de bucurie. Oamenii Îl sfidau pe față pe Regele cerului. Ca și<br />
păcătoșii d<strong>in</strong> vechime, ei strigau: „Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască<br />
Cel Preaînalt”. (Psalmii 73, 11)<br />
Cu o îndrăzneală hulitoare, peste put<strong>in</strong>ță de a fi crezută, unul d<strong>in</strong>tre preoții noii ord<strong>in</strong>i<br />
spunea: „Dumnezeule, dacă exiști, răzbună-Ți numele ofensat. Te provoc la luptă! Rămâi<br />
tăcut; nu îndrăznești să arunci tunetele. După toate acestea, c<strong>in</strong>e va mai crede în existența<br />
Ta?” (Lacretelle, History, vol. 2, p. 309; în Sir Archibald Alison, History of Europe, vol. 1,<br />
cap.10). Ce ecou constituie aceste cuv<strong>in</strong>te ale întrebării lui Faraon: „C<strong>in</strong>e este Dumnezeu ca<br />
să ascult de glasul Lui? Eu nu-L cunosc pe Dumnezeu!”<br />
„Nebunul zice în <strong>in</strong>ima lui: «Nu este Dumnezeu!»” (Psalmii 14, 1). Iar Domnul declară<br />
cu privire la cei care strică adevărul: „Nebunia lor se va da pe față îna<strong>in</strong>tea tuturor”. (2 Timotei<br />
3, 9). După ce Franța a renunțat la înch<strong>in</strong>area față de viul Dumnezeu, la „Cel Preaînalt care<br />
170
Change language