21.04.2023 Views

Din Monarchie pana in Anarhie

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />

Spre groaza noilor lui păzitori, câțiva călugări s-au declarat convertiți la protestantism.<br />

Pr<strong>in</strong>tre gratiile celulei, Tausen transmitea tovarășilor săi cunoșt<strong>in</strong>ța despre adevăr. Dacă<br />

păr<strong>in</strong>ții bisericești danezi ar fi fost iscusiți în planul bisericii de a trata erezia, glasul lui Tausen<br />

n-ar mai fi fost auzit niciodată; dar în loc să-l închidă într-un mormânt, într-o temniță<br />

subterană, l-au dat afară d<strong>in</strong> mănăstire. Acum erau fără putere. Tocmai atunci fusese dat un<br />

edict regal, care oferea protecție învățătorilor noii doctr<strong>in</strong>e. Tausen a început să predice. Ușile<br />

bisericilor i se deschideau, iar oamenii se înghesuiau să-l asculte. Și alții predicau Cuvântul<br />

lui Dumnezeu. Noul Testament tradus în limba daneză era pretut<strong>in</strong>deni răspândit. Eforturile<br />

făcute de papistași de a distruge lucrarea nu făcuseră decât să o ext<strong>in</strong>dă și, în scurtă vreme,<br />

Danemarca a primit cred<strong>in</strong>ța reformată.<br />

Și în Suedia, t<strong>in</strong>eri care au băut d<strong>in</strong> izvorul de la Wittenberg au adus apa vieții<br />

concetățenilor lor. Doi d<strong>in</strong>tre conducătorii reformei suedeze, Olaf și Laurentius Petri, fiii unui<br />

fierar d<strong>in</strong> Orebro, studiaseră sub îndrumarea lui Luther și a lui Melanchton, iar adevărurile pe<br />

care le învățaseră în felul acesta erau gata să le facă cunoscute și altora. Asemenea marelui<br />

reformator, Olaf a trezit poporul cu zelul și cu elocvența lui, în timp ce Laurentius, asemenea<br />

lui Melanchton, era erudit, prevăzător și l<strong>in</strong>iștit. Amândoi erau bărbați cu o evlavie arzătoare,<br />

cu înalte cunoșt<strong>in</strong>țe teologice și cu un curaj necl<strong>in</strong>tit în îna<strong>in</strong>tarea adevărului. Dar opoziția<br />

papistașă nu lipsea. Preoții catolici au ațâțat poporul ignorant și superstițios. Olaf Petri a fost<br />

adesea asaltat de mulțime și în mai multe rânduri abia a scăpat cu viață. Acești reformatori au<br />

fost însă simpatizați și ocrotiți de rege.<br />

Sub conducerea bisericii Romei, oamenii erau cufundați în sărăcie și gemeau sub asuprire.<br />

Ei nu cunoșteau Scripturile și, având o religie de forme și ceremonii care nu aduceau nici o<br />

lum<strong>in</strong>ă sufletului, se întorceau d<strong>in</strong> nou la cred<strong>in</strong>țele superstițioase și la practicile păgânești ale<br />

strămoșilor lor. Națiunea era împărțită în grupe care se luptau între ele, ale căror hărțuieli<br />

cont<strong>in</strong>ue măreau nenorocirea tuturor. În această situație, regele s-a hotărât să facă o reformă<br />

a statului și a bisericii, salutând cu bucurie aceste ajutoare pricepute în lupta împotriva Romei.<br />

În prezența monarhului și a conducătorilor Suediei, Olaf Petri, cu o mare iscus<strong>in</strong>ță, a apărat<br />

cred<strong>in</strong>ța reformată împotriva susț<strong>in</strong>erilor Romei. El a declarat că învățăturile Păr<strong>in</strong>ților<br />

bisericești trebuiau primite numai atunci când sunt în concordanță cu Scripturile; că<br />

învățăturile esențiale ale cred<strong>in</strong>ței sunt prezentate în Biblie într-un mod atât de clar și simplu,<br />

încât toți oamenii le pot înțelege. Hristos a spus: „Învățătura Mea, nu este a Mea ci a Celui ce<br />

M-a trimis” (Ioan 7, 16); iar Pavel a declarat că oric<strong>in</strong>e predică o altă Evanghelie decât aceea<br />

pe care a primit-o el, să fie anatema (Galateni 1, 8). „Atunci, cum încearcă alții, spunea<br />

reformatorul, să poruncească dogme după plăcerea lor și să le impună ca lucruri necesare<br />

pentru mântuire?” (Wylie b.10, cap.4). El a arătat că decretele bisericii nu au nici o autoritate<br />

atunci când sunt în contradicție cu poruncile lui Dumnezeu și a susț<strong>in</strong>ut marele pr<strong>in</strong>cipiu<br />

protestant că „Biblia și numai Biblia” este s<strong>in</strong>gura regulă de cred<strong>in</strong>ță și practică.<br />

150

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!