Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
<strong>D<strong>in</strong></strong> nou, pentru ultima oară, refer<strong>in</strong>du-se la liga preconizată de pr<strong>in</strong>ții reformați, Luther a<br />
declarat că s<strong>in</strong>gura armă folosită în această luptă trebuie să fie „sabia Domnului”. El scria<br />
electorului de Saxonia: „Nu putem aproba alianța propusă, având conști<strong>in</strong>ța liberă. Mai b<strong>in</strong>e<br />
să murim de zece ori decât să vedem că Evanghelia noastră provoacă vărsarea unei s<strong>in</strong>gure<br />
picături de sânge. Partea noastră este să fim asemenea mieilor duși la măcelărie. Crucea lui<br />
Hristos trebuie purtată. Înălțimea Voastră să fie fără teamă. Vom face mai mult pr<strong>in</strong><br />
rugăciunile noastre decât toți vrăjmașii pr<strong>in</strong> lăudăroșiile lor. Numai să nu vă fie pătate mâ<strong>in</strong>ile<br />
cu sângele fraților voștri. Dacă împăratul cere să fim duși îna<strong>in</strong>tea tribunalelor lui, suntem<br />
gata să ne prezentăm. Altețea Voastră nu poate apăra nici cred<strong>in</strong>ța mea, nici a altora, ci fiecare<br />
trebuie să creadă, asumându-și riscul.” (Idem, b.14, cap.1)<br />
<strong>D<strong>in</strong></strong> locul ascuns al rugăciunii a venit puterea care a zguduit lumea în marea Reformă.<br />
Acolo, cu l<strong>in</strong>iște sfântă, slujitorii lui Dumnezeu și-au sprij<strong>in</strong>it picioarele pe stânca<br />
făgădu<strong>in</strong>țelor Sale. În timpul luptei de la Augsburg, Luther „nu lăsa să treacă nici o zi fără să<br />
consacre cel puț<strong>in</strong> trei ore pentru rugăciune și erau ceasurile cele mai potrivite pentru studiu”.<br />
În cămăruța lui retrasă era auzit revărsându-și sufletul îna<strong>in</strong>tea lui Dumnezeu în cuv<strong>in</strong>te pl<strong>in</strong>e<br />
de adorare, teamă și nădejde, ca și când ar fi vorbit cu un prieten. „Știu că Tu ești Tatăl nostru<br />
și Dumnezeul nostru”, spunea el, „și că îi vei risipi pe prigonitorii copiilor Tăi; căci Tu Însuți<br />
ești amen<strong>in</strong>țat împreună cu noi. Toată această problemă este a Ta și numai pentru că Tu ne-ai<br />
constrâns am pus noi umărul la ea. Apără-ne, o, Tată!” (Idem, b.16, cap.6)<br />
Lui Melanchton, care era zdrobit sub povara nel<strong>in</strong>iștii și a fricii, îi scria: „Har și pace în<br />
Hristos — în Hristos zic, și nu în lume. Am<strong>in</strong>. Urăsc d<strong>in</strong> toată <strong>in</strong>ima acele îngrijorări care te<br />
consumă. Dacă această cauză este nedreaptă, părăsește-o; dacă este dreaptă, de ce să punem<br />
la îndoială făgădu<strong>in</strong>țele Aceluia care ne poruncește să dormim fără teamă?... Hristos nu va<br />
lipsi d<strong>in</strong> lucrarea dreptății și a adevărului. El trăiește, El domnește; atunci de ce să ne temem?”<br />
(Idem, b.14, cap.6)<br />
Dumnezeu a ascultat strigătele slujitorilor Săi. El a dat pr<strong>in</strong>ților și lucrătorilor harul și curajul<br />
de a susț<strong>in</strong>e adevărul împotriva conducătorilor întunericului acestei lumi. Domnul a zis: „Iată<br />
că pun în Sion o piatră d<strong>in</strong> capul unghiului, aleasă, prețioasă; și oric<strong>in</strong>e crede în El nu va fi<br />
dat de ruș<strong>in</strong>e.” (1 Petru 2, 6). Reformații protestanți au clădit pe Hristos și porțile iadului nu<br />
i-au putut birui.<br />
129
Change language