Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
în mijlocul veseliei în fața lui Ana, judecat în palatul marelui preot, în sala de judecată a lui
Pilat, înaintea lui Irod cel crud și laș, batjocorit, insultat, torturat și condamnat la moarte —
toate acestea sunt prezentate în culori vii.
Iar acum, în fața mulțimii tremurânde, sunt arătate scenele finale; răbdătorul Suferind
mergând pe drum către Calvar; Prințul cerului atârnând pe cruce; preoții îngâmfați, gloata
batjocoritoare, care lua în râs agonia Lui de moarte; întunericul supranatural; pământul
împovărat, stâncile despicate, mormintele deschise, marcând clipa în care Mântuitorul lumii
Și-a dat viața.
Spectacolul îngrozitor se arată exact așa cum a fost. Satana, îngerii și supușii lui nu au nici
o putere să se întoarcă de la tabloul propriei lucrări. Fiecare își reamintește partea pe care a
înfăptuit-o. Irod, care a ucis copiii nevinovați din Betleem, ca să-L nimicească pe Împăratul
lui Israel; Irodiada cea josnică, pe al cărei suflet vinovat stă sângele lui Ioan Botezătorul; Pilat
cel slab și oportunist; soldații batjocoritori; preoții și fruntașii împreună cu gloata înnebunită,
care striga: „Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri” — toți privesc grozăvia
vinovăției lor. Zadarnic caută să se ascundă de maiestatea divină a feței Sale, care întrece
strălucirea soarelui, în timp ce mântuiții își depun coroanele la picioarele Mântuitorului,
exclamând: „El a murit pentru mine!”
În mijlocul mulțimii răscumpărate sunt apostolii lui Hristos, Pavel cel curajos, Petru cel
înflăcărat, Ioan cel iubitor și iubit, împreună cu frații lui inimoși, și împreună cu ei marea
oaste de martiri; iar în afara zidurilor, împreună cu toate lucrurile respingătoare și josnice,
sunt aceia care i-au prigonit, întemnițat și ucis. Acolo este Nero, acel monstru al cruzimii și
al viciului, care privește acum bucuria și înălțarea acelora pe care odinioară i-a torturat și în a
căror groază extremă și-a găsit o desfătare satanică. Mama lui este acolo pentru a vedea
rezultatul lucrării ei; să vadă cum trăsătura rea de caracter transmisă fiului ei, patimile
încurajate și dezvoltate sub influența și prin exemplul ei au rodit crima care a făcut lumea să
se cutremure.
Acolo sunt preoții și prelații papistași, care au pretins a fi ambasadorii lui Hristos, dar care
au folosit roata, temnița și rugul pentru a stăpâni conștiințele poporului Său. Acolo sunt
pontifii cei îngâmfați, care s-au înălțat mai presus de Dumnezeu și s-au încumetat să schimbe
Legea Celui Preaînalt. Acei pretinși părinți ai bisericii au de dat o socoteală înaintea lui
Dumnezeu, de care ar dori să fie scutiți. Prea târziu sunt aduși să vadă că Cel Atotștiutor este
gelos pentru Legea Sa și că nu-l va scuti pe cel vinovat. Ei înțeleg acum că Hristos Se face
una cu poporul Său care suferă; iar ei simt puterea cuvintelor Sale: „Adevărat vă spun că ori
de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi leați
făcut” (Matei 25, 40).
Întreaga lume nelegiuită este la bara de judecată a lui Dumnezeu, sub acuzația de înaltă
trădare față de guvernământul cerului. Ei nu au pe nimeni care să le apere cauza; n-au nici o
scuză; și se pronunță asupra lor sentința morții veșnice. Acum văd cu toții că plata păcatului
420