21.04.2023 Views

Din Monarchie pana in Anarhie

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />

În amărăciunea sufletului său, se întreba adesea: „Oare acesta poate fi sfârșitul acestei lucrări<br />

mari de reformă?” Alteori, în timp ce se ruga lui Dumnezeu cu ardoare, pacea se revărsa iarăși<br />

peste <strong>in</strong>ima lui. „Lucrarea nu este a mea, ci a Ta”, spunea el; „Tu nu vei permite să fie distrusă<br />

de superstiție sau de fanatism”. Dar gândul de a rămâne încă multă vreme în afara luptei întro<br />

astfel de criză a devenit de nesuportat. S-a hotărât să se reîntoarcă la Wittenberg.<br />

A pornit fără întârziere în călătoria lui primejdioasă. Era sub <strong>in</strong>terdicție imperială.<br />

Dușmanii săi aveau libertatea să-i ia viața; iar prietenilor le era <strong>in</strong>terzis să-l ajute sau să-l<br />

adăpostească. Guvernul imperial luase cele mai aspre măsuri împotriva adepților lui. Dar el a<br />

văzut că lucrarea Evangheliei era primejduită și în numele Domnului a ieșit fără teamă, să se<br />

lupte pentru adevăr. Într-o scrisoare adresată pr<strong>in</strong>țului elector, după ce și-a expus planul de a<br />

părăsi Wartburgul, Luther spunea: „Să fie cunoscut înălțimii voastre că eu mă duc la<br />

Wittenberg sub o ocrotire mult mai înaltă decât aceea a pr<strong>in</strong>ților și a electorilor. Nu mă<br />

gândesc să solicit sprij<strong>in</strong>ul înălțimii voastre și, departe de a dori protecția voastră, aș dori mai<br />

degrabă să vă ocrotesc eu. Dacă aș ști că înălțimea voastră ar putea sau ar vrea să mă<br />

ocrotească, nu m-aș duce cu nici un chip la Wittenberg. Nu există nici o sabie care să ajute la<br />

îna<strong>in</strong>tarea acestei cauze. Numai Dumnezeu trebuie să facă totul, fără ajutorul și fără concursul<br />

omului. Acela care are cea mai mare cred<strong>in</strong>ță este cel care o va putea ocroti mai mult.” (Idem,<br />

b. 9, cap. 8)<br />

Într-o altă scrisoare, scrisă pe drumul către Wittenberg, Luther adăuga: „Sunt gata să <strong>in</strong>tru<br />

în dizgrația înălțimii voastre și în mânia lumii întregi. Nu sunt oare locuitorii Wittenbergului<br />

oile mele? Nu mi i-a încred<strong>in</strong>țat Dumnezeu mie? Și n-ar trebui oare, dacă este necesar, să mă<br />

expun morții pentru ei? În afară de aceasta, eu mă tem că în Germania a izbucnit o grozavă<br />

răzvrătire pr<strong>in</strong> care Dumnezeu vrea să pedepsească națiunea noastră.” (Idem, b. 9, cap. 7)<br />

Cu mare prudență și cu umil<strong>in</strong>ță, dar hotărât și statornic, a început să lucreze. „Pr<strong>in</strong><br />

cuvânt”, spunea el, „trebuie să răsturnăm și să distrugem tot ce a fost întemeiat pe violență.<br />

Nu mă voi folosi de forță împotriva celor superstițioși și necred<strong>in</strong>cioși.... Nimeni nu trebuie<br />

constrâns. Libertatea este însăși esența cred<strong>in</strong>ței.” (Idem b. 9, cap. 8) Curând se răspândi<br />

vestea în Wittenberg că Luther se întorsese și urma să predice. Oamenii alergau d<strong>in</strong> toate<br />

părțile, iar biserica s-a umplut până la refuz. Urcând la amvon, a început să-i îndemne, să-i<br />

mustre și să-i învețe cu multă înțelepciune și blândețe. Vorb<strong>in</strong>d despre aceia care recurseseră<br />

la măsuri violente pentru desfi<strong>in</strong>țarea liturghiei, spunea:<br />

„Liturghia este un lucru rău; Dumnezeu i S-a împotrivit și ar trebui să fie desfi<strong>in</strong>țată; aș fi<br />

dorit ca în toată lumea să fi fost înlocuită pr<strong>in</strong> C<strong>in</strong>a Evangheliei. Însă nimeni nu trebuie să fie<br />

despărțit de ea pr<strong>in</strong> forță. Trebuie să lăsăm problema în mâ<strong>in</strong>ile Domnului. Cuvântul Său<br />

trebuie să lucreze și nu noi. Și mă veți întreba de ce așa? Pentru că nu ț<strong>in</strong> <strong>in</strong>imile oamenilor<br />

în mâna mea, așa cum ț<strong>in</strong>e olarul lutul. Noi avem dreptul să vorbim; dar nu avem dreptul să<br />

acționăm. Să predicăm; restul aparț<strong>in</strong>e lui Dumnezeu. Dacă aș folosi forța, ce aș câștiga?<br />

Încruntare, formalitate, rânduieli omenești și fățărnicie. Dar n-ar fi nici o s<strong>in</strong>ceritate a <strong>in</strong>imii,<br />

115

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!