21.04.2023 Views

Din Monarchie pana in Anarhie

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />

Romano-catolicii recunosc că schimbarea Sabatului a fost făcută de biserica lor și declară<br />

că protestanții, pr<strong>in</strong> păzirea dum<strong>in</strong>icii, recunosc puterea ei. În Catholic Catechism of Christian<br />

Religion, într-un răspuns la întrebarea care zi trebuie să fie ț<strong>in</strong>ută, potrivit poruncii a patra d<strong>in</strong><br />

Decalog, se face această declarație: „În legea veche, sâmbăta a fost ziua sf<strong>in</strong>țită; dar biserica,<br />

învățată de Isus Hristos și dirijată de Duhul lui Dumnezeu, a înlocuit sâmbăta cu dum<strong>in</strong>ica;<br />

așa că acum noi sf<strong>in</strong>țim ziua întâi, nu a șaptea. Dum<strong>in</strong>ica înseamnă și este acum Ziua<br />

Domnului”.<br />

Ca semn al autorității Bisericii Catolice, scriitorii papistași menționează „chiar actul<br />

schimbării Sabatului în dum<strong>in</strong>ică, pe care protestanții îl admit; ... deoarece, pr<strong>in</strong> păzirea<br />

dum<strong>in</strong>icii, ei recunosc bisericii puterea de a rândui sărbători și de a impune păzirea lor” (Henry<br />

Tuberville, An Abridgment of the Christian Doctr<strong>in</strong>e, p. 58). Ce este atunci schimbarea<br />

Sabatului, decât semnul sau dovada autorității Bisericii Romane, „semnul fiarei”?<br />

Biserica Romano-Catolică nu a renunțat la pretenția ei de supremație; și când lumea și<br />

bisericile protestante acceptă un sabat creat de ea, în timp ce leapădă Sabatul biblic, admit în<br />

realitate această încumetare. Ele își pot întemeia schimbarea pe autoritatea tradiției și pe aceea<br />

a sf<strong>in</strong>ților păr<strong>in</strong>ți; dar, făcând lucrul acesta, trec cu vederea însuși pr<strong>in</strong>cipiul care-i desparte<br />

de Roma — și anume „Biblia și numai Biblia este religia protestanților”. Papistașii pot vedea<br />

că se amăgesc atunci când închid ochii cu bună ști<strong>in</strong>ță la faptele în cauză. Pe măsură ce<br />

mișcarea pentru impunerea dum<strong>in</strong>icii capătă simpatie, ei se bucură, fi<strong>in</strong>d siguri că aceasta va<br />

aduce în curând întreaga lume protestantă sub steagul Romei.<br />

Romaniștii declară că „păzirea dum<strong>in</strong>icii de către protestanți este un omagiu pe care ei îl<br />

aduc fără voia lor autorității Bisericii Catolice” (Mgr. Segur, Pla<strong>in</strong> Talk About the<br />

Protestantism of Today, p. 213). Impunerea păzirii dum<strong>in</strong>icii d<strong>in</strong> partea bisericilor protestante<br />

este o impunere a înch<strong>in</strong>ării la papalitate — la fiară. Aceia care, înțelegând cer<strong>in</strong>țele poruncii<br />

a patra, aleg să păzească sabatul fals în locul celui adevărat aduc pr<strong>in</strong> aceasta înch<strong>in</strong>are acelei<br />

puteri pr<strong>in</strong> care a fost poruncită. Însă, chiar pr<strong>in</strong> actul impunerii unei datorii religioase de către<br />

puterea civilă, bisericile vor face un chip fiarei; de aceea, impunerea păzirii dum<strong>in</strong>icii, în<br />

Statele Unite, va fi o impunere a înch<strong>in</strong>ării la fiară și la chipul ei.<br />

Dar creșt<strong>in</strong>ii d<strong>in</strong> generațiile trecute au păzit dum<strong>in</strong>ica, fi<strong>in</strong>d conv<strong>in</strong>și că, făcând astfel, ei<br />

păzesc Sabatul biblic; și astăzi mai există creșt<strong>in</strong>i adevărați în fiecare biserică, <strong>in</strong>clusiv în cea<br />

Romano-Catolică, ce cred cu s<strong>in</strong>ceritate că dum<strong>in</strong>ica este Sabatul rânduit de Dumnezeu.<br />

Dumnezeu primește s<strong>in</strong>ceritatea scopului lor și <strong>in</strong>tegritatea lor îna<strong>in</strong>tea Lui. Dar atunci când<br />

păzirea dum<strong>in</strong>icii va fi impusă pr<strong>in</strong> lege, iar lumea va fi lămurită cu privire la obligația<br />

Sabatului adevărat, atunci toți aceia care vor călca porunca lui Dumnezeu, pentru a asculta de<br />

un precept care nu are o autoritate mai înaltă decât aceea a Romei, vor onora pr<strong>in</strong> aceasta<br />

papalitatea mai presus de Dumnezeu. Ei aduc c<strong>in</strong>stire Romei și puterii care impune <strong>in</strong>stituția<br />

rânduită de Roma. Ei se înch<strong>in</strong>ă fiarei și chipului ei. Când oamenii leapădă <strong>in</strong>stituția pe care<br />

Dumnezeu a declarat-o ca fi<strong>in</strong>d semnul autorității Sale și c<strong>in</strong>stesc în locul ei ceea ce Roma a<br />

282

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!