21.04.2023 Views

Din Monarchie pana in Anarhie

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />

Capitolul 35 — Libertatea Conşti<strong>in</strong>ţei Amen<strong>in</strong>ţată<br />

Romanismul este privit acum de protestanți cu o bunăvo<strong>in</strong>ță mult mai mare decât în anii<br />

de mai îna<strong>in</strong>te. În acele țări unde catolicismul nu este în ascendență și unde papistașii aleg o<br />

cale de împăcare pentru a câștiga <strong>in</strong>fluență, acolo se arată o <strong>in</strong>diferență crescută față de<br />

învățăturile care despart bisericile reformate de ierarhia papală; câștigă teren părerea că, în<br />

fond, nu ne deosebim atât de mult în punctele pr<strong>in</strong>cipale, așa cum s-a presupus, și că o mică<br />

cedare d<strong>in</strong> partea noastră ne va duce la niște înțelegeri mai bune cu Roma. A fost o vreme<br />

când protestanții puneau mare preț pe libertatea de conști<strong>in</strong>ță care fusese câștigată atât de<br />

scump. Ei își învățau copiii să urască papalitatea și susț<strong>in</strong>eau că a căuta înțelegere cu Roma<br />

însemna necred<strong>in</strong>cioșie față de Dumnezeu. Dar cât de deosebite sunt sentimentele pe care le<br />

exprimă acum!<br />

Apărătorii papalității declară că biserica a fost vorbită de rău, iar lumea protestantă este<br />

încl<strong>in</strong>ată să accepte această declarație. Mulți susț<strong>in</strong> că este nedrept să judecăm biserica de<br />

astăzi după urâciunile și absurditățile care au caracterizat domnia ei în veacurile de nești<strong>in</strong>ță<br />

și de întuneric. Ei îi scuză cruzimea îngrozitoare ca fi<strong>in</strong>d urmarea barbariei d<strong>in</strong> vremea aceea<br />

și susț<strong>in</strong> că <strong>in</strong>fluența civilizației moderne i-a schimbat sentimentele.<br />

Au uitat oare aceste persoane pretenția de <strong>in</strong>failibilitate susț<strong>in</strong>ută timp de opt sute de ani<br />

de către această putere arogantă? Departe de a fi renunțat la ea, această pretenție a fost<br />

afirmată în secolul XIX cu o mai mare greutate decât oricând mai îna<strong>in</strong>te. <strong>D<strong>in</strong></strong> moment ce<br />

Roma susț<strong>in</strong>e că „biserica n-a greșit niciodată” și „după Scripturi nici nu va greși” (John L.<br />

von Mosheim, Institutes of Ecclesiastical History, book 3, century II, part 2, Chapter 2, section<br />

9, note 17), cum poate renunța ea la pr<strong>in</strong>cipiile care i-au călăuzit drumul în veacurile trecute?<br />

Biserica papală nu va renunța niciodată la pretenția de <strong>in</strong>failibilitate. Ea susț<strong>in</strong>e că tot ce a<br />

făcut, persecutându-i pe aceia care au resp<strong>in</strong>s dogmele ei, este drept; dar n-ar repeta ea aceleași<br />

fapte, dacă i s-ar oferi ocazia? Să fie înlăturate restricțiile impuse acum de guvernele<br />

pământești, iar Roma să fie pusă d<strong>in</strong> nou în puterea ei de mai îna<strong>in</strong>te și foarte repede s-ar<br />

vedea o renaștere a tiraniei și a persecuției ei. Un scriitor foarte cunoscut vorbește astfel despre<br />

atitud<strong>in</strong>ea ierarhiei papale în ceea ce privește libertatea de conști<strong>in</strong>ță și despre primejdiile care<br />

amen<strong>in</strong>ță îndeosebi Statele Unite datorită succesului politicii ei.<br />

„Există mulți care cred că este o copilărie sau o superstiție să ne temem de catolicismul<br />

Romei în Statele Unite. Unii ca aceștia nu văd nimic în caracterul și atitud<strong>in</strong>ea romaniștilor<br />

care să fie împotriva <strong>in</strong>stituțiilor noastre libere și nu găsesc nimic ieșit d<strong>in</strong> comun în creșterea<br />

lor. De aceea, să comparăm mai întâi unele pr<strong>in</strong>cipii fundamentale ale guvernării noastre cu<br />

acelea ale Bisericii Catolice.” „Constituția Statelor Unite garantează libertatea de conști<strong>in</strong>ță.<br />

Nimic nu este mai scump și mai fundamental decât aceasta. Papa Pius IX, în Enciclica sa d<strong>in</strong><br />

15 August 1854, spunea: «Învățăturile absurde și greșite în apărarea libertății de conști<strong>in</strong>ță<br />

sunt o erezie ucigătoare — o crimă, ca toate celelalte, cea mai îngrozitoare într-un stat».<br />

354

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!