Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
cu atât eram mai departe de explicație. Cu cât mă adânceam în cugetarea aceasta, cu atât mai<br />
contradictorii erau concluziile. Am încercat să nu mai gândesc, dar gândurile nu le puteam<br />
stăpâni. Eram cu adevărat nenorocit, dar nu înțelegeam cauza. Am murmurat și m-am plâns,<br />
dar nu știam de ce. Îmi dădeam seama că eram rău, dar nu știam cum și unde să găsesc b<strong>in</strong>ele.<br />
M-am jelit, dar fără nădejde”. În această stare a cont<strong>in</strong>uat timp de câteva luni. „Deodată”,<br />
spunea el, „caracterul Mântuitorului a impresionat cu putere m<strong>in</strong>tea mea. Se părea că există o<br />
fi<strong>in</strong>ță atât de bună și de miloasă care să ispășească nelegiuirile noastre, și pr<strong>in</strong> aceasta să ne<br />
salveze de sufer<strong>in</strong>ță și de pedeapsa păcatului. Imediat am simțit cât de iubitoare poate fi<br />
această fi<strong>in</strong>ță și mi-am închipuit că mă pot arunca în brațele Sale și să mă încred în mila unuia<br />
ca El. Dar s-a ridicat întrebarea: Cum se poate dovedi că există o astfel de Fi<strong>in</strong>ță? Am<br />
descoperit că în afară de Biblie nu se găsește nici o dovadă de existența unui așa Mântuitor<br />
sau chiar a unei stări viitoare....<br />
Și am înțeles că Biblia scotea în evidență tocmai un astfel de Mântuitor de care aveam eu<br />
nevoie; și am fost uimit să descopăr cum o carte ne<strong>in</strong>spirată dezvoltă niște pr<strong>in</strong>cipii atât de<br />
perfect adaptate nevoilor unei lumi căzute. Am fost constrâns să admit că Scripturile trebuiau<br />
să fie o descoperire de la Dumnezeu. Studiul lor a devenit plăcerea mea; iar în Isus am găsit<br />
un prieten. Mântuitorul a devenit pentru m<strong>in</strong>e primul d<strong>in</strong>tre zeci de mii de prieteni; iar<br />
Scripturile, care mai îna<strong>in</strong>te pentru m<strong>in</strong>e erau întunecate și contradictorii, au devenit o candelă<br />
pentru picioarele mele și o lum<strong>in</strong>ă pe cărarea mea. M<strong>in</strong>tea mi s-a l<strong>in</strong>iștit și mi s-a limpezit.<br />
Am constatat că Domnul Dumnezeu este o stâncă în mijlocul oceanului vieții. Biblia a devenit<br />
apoi studiul meu de căpetenie și pot spune cu adevărat că am cercetat-o cu o mare plăcere.<br />
Am găsit acea jumătate despre care nu mi s-a vorbit niciodată. M-am întrebat atunci de ce nu<br />
văzusem mai îna<strong>in</strong>te frumusețea și măreția ei și m-am m<strong>in</strong>unat cum de am putut-o resp<strong>in</strong>ge.<br />
Am descoperit tot ce-mi putea dori <strong>in</strong>ima și un bun leac pentru toate bolile sufletului. Am<br />
pierdut gustul pentru orice altă lectură și mi-am îndreptat <strong>in</strong>ima să primesc înțelepciune de la<br />
Dumnezeu.” (S.Bliss, Memoirs of W.Miller, p. 65-67)<br />
Miller și-a mărturisit în mod deschis cred<strong>in</strong>ța în religia pe care o disprețuise. Dar prietenii<br />
lui necred<strong>in</strong>cioși n-au întârziat să aducă toate acele argumente pe care el însuși le susț<strong>in</strong>use<br />
împotriva autorității div<strong>in</strong>e a Scripturilor. Atunci nu era pregătit să răspundă; dar a raționat<br />
că, dacă Biblia este o descoperire de la Dumnezeu, trebuie să fie consecventă cu ea însăși; și<br />
dacă a fost dată pentru îndrumarea omului, trebuie să fie adaptată la înțelegerea lui. S-a hotărât<br />
să studieze Scripturile pentru s<strong>in</strong>e și să se asigure dacă toate contrazicerile aparente se pot<br />
armoniza.<br />
Încercând să pună deoparte părerile preconcepute și renunțând la comentarii, a comparat<br />
verset cu verset cu ajutorul trimiterilor și ale concordanței. Și-a cont<strong>in</strong>uat studiul într-un mod<br />
ordonat și metodic; începând cu Geneza și cit<strong>in</strong>d verset cu verset, n-a mers mai repede decât<br />
pe măsura înțelegerii pasajelor clar descoperite, încât să-l libereze de toate nedumeririle. Când<br />
descoperea ceva neclar, obiceiul lui era să-l compare cu toate textele care aveau aceeași<br />
legătură cu problema în studiu. Oricărui cuvânt îi era îngăduit să-și aibă propria greutate<br />
199
Change language