Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
a găsit potrivit să trimită solia într-un mod miraculos, prin copilași. Deoarece ei erau sub
vârsta maturității, legea statului nu-i putea opri, și li sa îngăduit să vorbească fără să fie opriți.
Mișcarea s-a dezvoltat mai ales în clasele de jos, iar oamenii se adunau să asculte
avertizarea în locuințele modeste ale muncitorilor. Copiii predicatori erau ei înșiși în
majoritate fii de țărani săraci. Unii dintre ei nu aveau mai mult de șase sau opt ani; și în timp
ce viața lor mărturisea că Îl iubeau pe Mântuitorul și se străduiau să trăiască în ascultare de
cerințele sfinte ale lui Dumnezeu, de obicei ei manifestau numai inteligența și priceperea ce
se putea vedea la copiii de vârsta lor. Când stăteau înaintea oamenilor, însă, se vedea că erau
mânați de o influență mai presus de însușirile lor naturale. Tonul și manierele se schimbau și,
cu o putere solemnă, dădeau avertizarea cu privire la judecată, folosind chiar cuvintele
Scripturii: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui”. Ei
mustrau păcatele oamenilor, condamnând nu numai imoralitatea și viciul, mustrându-i pe cei
lumești și pe cei apostaziați și îi avertizau pe ascultătorii lor să fugă degrabă de mânia ce avea
să vină.
Oamenii ascultau tremurând. Spiritul convingător al lui Dumnezeu vorbea inimilor lor.
Mulți erau determinați să cerceteze Scripturile cu un interes nou și profund, cei necumpătați
și imorali se schimbau, alții părăseau practicile necinstite și s-a făcut o lucrare atât de vizibilă,
încât și slujitorii bisericii oficiale erau constrânși să recunoască că în această mișcare era mâna
lui Dumnezeu. A fost voia lui Dumnezeu ca vestea revenirii Mântuitorului să fie predicată în
țările scandinave; și atunci când glasurile slujitorilor Săi erau aduse la tăcere, El a pus Duhul
Său asupra copiilor, pentru ca această lucrare să poată fi adusă la îndeplinire. Odinioară, atunci
când Isus Se apropia de Ierusalim, așteptat de mulțimile care-L aclamau și care cu strigăte de
biruință și cu ramuri de palmier Îl salutau ca fiind Fiul lui David, Fariseii invidioși I-au cerut
să-i aducă la tăcere; dar Isus a răspuns că toate acestea erau o împlinire a profeției și, dacă
aceștia vor tăcea, pietrele urmau să strige. Oamenii, intimidați de amenințările preoților și
conducătorilor, au încetat vestirea lor plină de bucurie când au intrat pe porțile Ierusalimului,
dar copiii, în curțile templului, au reluat refrenul și, fluturând ramurile lor de palmier, strigau:
„Osana, Fiul lui David!” (Matei 21, 8-16). Când Fariseii și-au manifestat nemulțumirea și I-
au spus: „Auzi ce spun aceștia?”, Isus a răspuns: „Da, oare n-ați citit «din gura pruncilor și a
celor ce sug ai scos laude»?” După cum Dumnezeu a lucrat prin copii la prima venire a lui
Hristos, tot astfel a lucrat El prin ei vestind solia celei de a doua veniri a Sa. Cuvântul lui
Dumnezeu trebuie să se împlinească pentru ca vestirea venirii Mântuitorului să fie adresată
tuturor oamenilor, limbilor și națiunilor.
Lui William Miller și colaboratorilor săi le-a fost dat să predice avertizarea în America.
Această țară a devenit centrul marii mișcări advente. Acolo, profeția primei solii îngerești șia
avut cea mai directă împlinire. De acolo, scrierile lui Miller și ale colaboratorilor săi au fost
duse în țări depărtate. Pretutindeni în lume unde au pătruns misionarii a fost dusă vestea bună
a grabnicei reveniri a lui Hristos. Solia Evangheliei veșnice se răspândea în lung și în lat:
„Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă; căci a venit ceasul judecății Lui”.
230