Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
pot numi”. Conciliul s-a pronunțat și a fost în cele din urmă deposedat de tiară și aruncat în
închisoare. Ceilalți doi rivali au fost și ei destituiți și a fost ales un nou pontif.
Deși papa fusese vinovat de crime mai mari decât acelea pe care Huss le pusese în sarcina
preoților și pentru care el ceruse o reformă, același conciliu care l-a degradat pe pontif a pornit
să-l zdrobească pe reformator. Întemnițarea lui Huss a provocat o mare indignare în Boemia.
Nobili puternici au adresat conciliului proteste stăruitoare împotriva acestei insulte. Împăratul,
care nu era dispus să îngăduie violarea unui bilet de liberă trecere, s-a împotrivit procedeelor
folosite împotriva lui. Dar dușmanii reformatorului erau răutăcioși și hotărâți. Ei au făcut apel
la prejudecățile împăratului, la temerile lui, la râvna lui pentru biserică. Ei au adus argumente
amănunțite pentru a dovedi că „nu trebuie păstrată credința față de eretici și nici față de
persoanele suspecte de erezie, chiar dacă sunt înzestrate cu bilete de liberă trecere din partea
împăratului și a regilor” (Jacques Lenfant, History of the Council of Constance, vol. 1, p.
516). În felul acesta au câștigat.
Slăbit de boală și întemnițare — căci umezeala, aerul viciat al închisorii i-au provocat o
febră care era aproape să-i pună capăt vieții — Huss a fost în cele din urmă adus înaintea
conciliului. Legat în lanțuri, a stat în fața împăratului, a cărui onoare și bună credință fuseseră
garanție pentru ocrotirea lui. În timpul acestui proces îndelungat, el a susținut cu statornicie
adevărul și, în fața demnitarilor bisericii și ai statului, el a înălțat un protest solemn și
credincios împotriva corupției ierarhiei papale. Când i s-a cerut să-și renege învățăturile sau
să sufere moartea, el a ales martiriul.
Harul lui Dumnezeu l-a susținut. În timpul săptămânilor de suferință dinaintea sentinței
finale, pacea cerului i-a umplut sufletul. „Scriu această scrisoare, spunea el unui prieten, în
celula mea, cu mâna tremurândă, așteptând mâine sentința de moarte.... Când, cu ajutorul lui
Isus Hristos, ne vom întâlni iarăși în pacea cea dulce a vieții viitoare, vei înțelege cât de
îndurător S-a arătat Dumnezeu față de mine, cât de răbdător m-a susținut în mijlocul ispitelor
și încercărilor.” (Bonnechose, vol. 2, p. 67) În întunecimea închisorii, el a prevăzut triumful
credinței adevărate. În visele acestor nopți, el văzu capela din Praga în care predicase
Evanghelia, pe papa și pe episcopii lui ștergând tablourile lui Hristos pe care el le pictase pe
pereți. „Această viziune l-a descurajat; dar în ziua următoare a visat mulți pictori ocupați cu
restaurarea acestor tablouri, în număr mai mare și în culori mai strălucitoare. De îndată ce
lucrul lor a fost terminat, pictorii, care erau înconjurați de o mulțime de oameni, au exclamat:
«Acum să vină papii și episcopii; ei nu le vor mai putea șterge!» Când a vorbit despre vis,
reformatorul a spus: «Cred că acest lucru este sigur, și anume că chipul lui Hristos nu va putea
fi șters niciodată. Ei au dorit să-l distrugă, dar el va fi pictat proaspăt în toate inimile de niște
predicatori mult mai buni decât mine»” (D’Aubigne vol. 1, cap.6).
Pentru ultima oară Huss a fost adus înaintea conciliului. Era o adunare mare și selectă la
care asistau: împăratul, prinții imperiului, delegații regali, cardinalii, episcopii și preoții
împreună cu o mulțime de oameni care veniseră ca spectatori ai evenimentelor zilei. Din toate
63