Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
Papalitatea a fost aceea care a început lucrarea pe care ateismul a completat-o. Politica<br />
Romei a adus acele stări sociale, politice și religioase care au grăbit ru<strong>in</strong>a Franței. Refer<strong>in</strong>duse<br />
la ororile Revoluției, unii scriitori spun că aceste excese trebuie trecute în contul tronului<br />
și al bisericii (vezi notele suplimentare). Pe bună dreptate ele trebuiau trecute pe seama<br />
bisericii. Papalitatea a otrăvit m<strong>in</strong>tea regilor împotriva Reformei, ca fi<strong>in</strong>d un dușman al<br />
coroanei, un element de discordie care ar fi fatal păcii și armoniei națiunii. Geniul Romei a<br />
fost acela care, pe calea aceasta, a <strong>in</strong>spirat cruzimea cea mai grozavă și persecuția cea mai<br />
aspră care a pornit de la tronul regal.<br />
Duhul libertății a izvorât d<strong>in</strong> Biblie. Oriunde Evanghelia a fost primită, m<strong>in</strong>tea oamenilor<br />
a fost trezită. Astfel că oamenii au început să lepede cătușele care-i ț<strong>in</strong>useră ca sclavi ai<br />
ignoranței, viciului și superstiției. Au început să gândească și să acționeze ca oameni. Dar<br />
monarhii au văzut lucrul acesta și s-au temut d<strong>in</strong> cauza despotismului lor.<br />
Roma s-a grăbit să trezească temerile lor geloase. Papa spunea regentului Franței, în anul<br />
1525: „Această manie (protestantismul) nu numai că va zădărnici și va distruge religia, ci va<br />
distruge toate țările, nobilimea, legile, ord<strong>in</strong>ea și rangurile”. (G. de Felice, History of the<br />
Protestants of France b.1, cap.2, par.8). Câțiva ani mai târziu, un nunțiu papal îl avertiza pe<br />
rege: „Sire, nu te lăsa amăgit. Protestanții vor dărâma toată ord<strong>in</strong>ea religioasă și civilă....<br />
Tronul este în aceeași primejdie ca și altarul.... Introducerea unei religii noi trebuie în mod<br />
necesar să <strong>in</strong>troducă și o conducere nouă.” (D’Aubigne, History of the Reformation <strong>in</strong> Europe<br />
<strong>in</strong> the Time of Calv<strong>in</strong>, b.2, cap.36). Și teologii făceau apel la prejudecățile poporului,<br />
declarând că învățătura protestantă „îi <strong>in</strong>cită pe oameni spre ciudățenii și spre nebunie; ea îl<br />
jefuiește pe rege de dragostea devotată a supușilor și devastează atât statul, cât și biserica”. În<br />
felul acesta Roma a reușit să ridice Franța împotriva Reformei. „Astfel, sabia persecuției a<br />
fost scoasă d<strong>in</strong> teacă pentru prima oară în Franța, pentru susț<strong>in</strong>erea tronului, pentru ocrotirea<br />
nobililor și pentru menț<strong>in</strong>erea legilor.” (Wylie, b.13, cap.4)<br />
Conducătorii țării însă n-au prevăzut câtuși de puț<strong>in</strong> rezultatele acestei politici fatale.<br />
Învățătura Bibliei ar fi sădit în m<strong>in</strong>tea și în <strong>in</strong>ima oamenilor acele pr<strong>in</strong>cipii de dreptate,<br />
cumpătare, adevăr, echitate și bunătate, care sunt însăși piatra unghiulară a prosperității<br />
națiunii. „Neprihănirea înalță o națiune.” Pr<strong>in</strong> ea „se întărește un scaun de domnie”. (Proverbe<br />
14, 34; 16, 12). „Lucrarea neprihănirii va fi pacea”; iar urmarea: „odihna și l<strong>in</strong>iștea pe vecie.”<br />
(Isaia 32, 17). Acela care ascultă de Legea div<strong>in</strong>ă va respecta cu toată conști<strong>in</strong>ciozitatea legile<br />
țării lui. Acela care se teme de Dumnezeu îl va onora pe împărat în exercitarea oricărei<br />
autorități drepte și legitime. Dar nefericita Franță a <strong>in</strong>terzis Biblia și i-a alungat pe ucenicii ei.<br />
Veac după veac, bărbați cu pr<strong>in</strong>cipii și <strong>in</strong>tegritate, bărbați cu ascuțime <strong>in</strong>telectuală și putere<br />
morală, care au avut curajul să-și susț<strong>in</strong>ă conv<strong>in</strong>gerea și cred<strong>in</strong>ța, să sufere pentru adevăr timp<br />
de veacuri, acești bărbați au trudit ca sclavi pe galere, au pierit pe rug sau au putrezit în celulele<br />
închisorilor. Mii și mii de oameni și-au găsit salvarea pr<strong>in</strong> fugă; și aceasta a cont<strong>in</strong>uat timp de<br />
două sute c<strong>in</strong>cizeci de ani după ivirea Reformei.<br />
172
Change language