Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
Melanchton remarca: „În fiecare zi, în pl<strong>in</strong>ă adunare, Faber aruncă pietre noi în evangheliștii<br />
noștri”. (Idem, b. 13, cap. 5)<br />
Toleranța religioasă fusese stabilită legal, iar statele evanghelice s-au hotărât să se<br />
împotrivească violării drepturilor lor. Lui Luther, care era încă sub anatema impusă de edictul<br />
d<strong>in</strong> Worms, nu i-a fost îngăduit să se prez<strong>in</strong>te la Speier; dar locul i-a fost ț<strong>in</strong>ut de colaboratorii<br />
și pr<strong>in</strong>ții pe care Dumnezeu i-a ridicat pentru a apăra cauza în această împrejurare. Nobilul<br />
Frederic de Saxonia, protectorul de altă dată al lui Luther, murise, dar ducele Johan, fratele și<br />
succesorul lui, salutase cu bucurie Reforma și, cu toate că era iubitor de pace, a dovedit o<br />
mare energie și mult curaj în toate problemele legate de <strong>in</strong>teresele cred<strong>in</strong>ței. Preoții au cerut<br />
ca statele care primiseră Reforma să se supună fără condiții jurisdicției romane. Reformatorii,<br />
pe de altă parte, pret<strong>in</strong>deau libertatea care le fusese acordată mai îna<strong>in</strong>te. Ei nu puteau fi de<br />
acord ca Roma să aducă d<strong>in</strong> nou sub stăpânirea ei acele state care primiseră cu o mare bucurie<br />
Cuvântul lui Dumnezeu.<br />
În cele d<strong>in</strong> urmă s-a propus un compromis, și anume că acolo unde Reforma nu se<br />
înrădăc<strong>in</strong>ase, edictul d<strong>in</strong> Worms să fie aplicat cu putere; dar „în statele în care oamenii s-au<br />
îndepărtat de ea și unde nu se puteau conforma ei fără primejdia revoltei, să nu se facă o nouă<br />
reformă, să nu se mai trateze punctele controversate, să nu fie împiedicat serviciul liturghiei<br />
și să nu se îngăduie nici unui romano-catolic să îmbrățișeze lutheranismul.” (Idem, b.13,<br />
cap.5). Această măsură a fost luată de Dietă spre marea satisfacție a preoților și prelaților<br />
papali.<br />
În acest edict se accentua: „Reforma nu mai trebuie să se răspândească ... acolo unde nu<br />
este cunoscută, nici să nu fie întărită pe temelii solide acolo unde există deja”. (Idem, b.13,<br />
cap.5). Libertatea cuvântului urma să fie <strong>in</strong>terzisă. Nu mai era îngăduită nici o convertire. Iar<br />
prietenilor Reformei li se cerea să se supună imediat acestor <strong>in</strong>terdicții și restricții. Speranțele<br />
lumii păreau gata să fie înăbușite. „Restabilirea ierarhiei romane ... urma să readucă vechile<br />
abuzuri” și avea să se găsească ușor o anumită ocazie pentru „distrugerea unei lucrări care și<br />
așa fusese destul de violent zdrunc<strong>in</strong>ată de fanatism și neînțelegere”. (Idem, b.13, cap.5)<br />
Atunci când membrii taberei evanghelice s-au întâlnit pentru consultare, se uitau unul la<br />
altul cu spaimă. Întrebarea trecea de la unul la altul: „Ce este de făcut?” Erau în joc marile<br />
probleme ale lumii. Se vor supune conducătorii Reformei și vor accepta edictul? Cât de ușor<br />
ar fi putut reformatorii, în această criză care era cu adevărat amen<strong>in</strong>țătoare, să pornească pe<br />
un drum greșit! Câte motive plauzibile și raționale destul de bune ar fi găsit pentru supunere!<br />
Pr<strong>in</strong>ților lutherani le era garantată exercitarea liberă a religiei lor. Și același drept a fost acordat<br />
tuturor supușilor care, îna<strong>in</strong>te de aplicarea acestei măsuri, îmbrățișaseră conv<strong>in</strong>gerile<br />
reformate. N-ar fi trebuit oare ca acestea să-i mulțumească? Câte primejdii n-ar fi fost evitate<br />
pr<strong>in</strong> supunere! În ce lupte și întâmplări necunoscute i-ar mai fi aruncat împotrivirea? C<strong>in</strong>e știe<br />
ce ocazii poate aduce viitorul? Să îmbrățișăm pacea; să luăm am<strong>in</strong>te la ramura de măsl<strong>in</strong> pe<br />
care o flutură Roma și să v<strong>in</strong>decăm rănile Germaniei. Cu argumente ca acestea ar fi putut<br />
122
Change language