Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
apus, așa va fi venirea Fiului omului”. (Matei 24, 30.27). El va fi însoțit de toate oștile cerului.<br />
„Va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sf<strong>in</strong>ții îngeri.” (Matei 25, 31). „El va trimite pe îngerii<br />
Săi cu trâmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui.” (Matei 24, 31).<br />
La venirea Sa morții cei drepți vor fi înviați, iar drepții cei vii vor fi schimbați. „Nu vom<br />
adormi toți, spune Pavel, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală d<strong>in</strong> ochi, la cea<br />
d<strong>in</strong> urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi<br />
schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul<br />
acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” (1 Cor<strong>in</strong>teni 15, 51-53). Iar în Epistola către<br />
Tesaloniceni, după descrierea venirii Domnului, spune: „Întâi vor învia cei morți în Hristos:<br />
apoi noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmp<strong>in</strong>ăm<br />
pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul”. (1 Tesaloniceni 4, 16.17).<br />
Poporul Său nu va primi împărăția până la a doua venire personală a lui Hristos.<br />
Mântuitorul spunea: „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sf<strong>in</strong>ții îngeri, va ședea pe<br />
scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate îna<strong>in</strong>tea Lui, El îi va despărți<br />
pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la<br />
stânga Lui. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniți b<strong>in</strong>ecuvântații Tatălui<br />
Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii»”. (Matei 25, 31-<br />
34). Am văzut d<strong>in</strong> Scripturile deja citate că, atunci când v<strong>in</strong>e Fiul omului, cei morți sunt înviați<br />
în neputrezire, iar cei vii sunt schimbați. Pr<strong>in</strong> această schimbare mare ei sunt pregătiți să<br />
primească Împărăția; căci Pavel zice: „Carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui<br />
Dumnezeu; nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea”. (1 Cor<strong>in</strong>teni 15, 50). Omul în<br />
starea lui actuală este muritor, supus putrezirii; dar împărăția lui Dumnezeu nu va fi supusă<br />
putrezirii, ea dă<strong>in</strong>u<strong>in</strong>d veșnic. De aceea omul, în starea lui actuală, nu poate <strong>in</strong>tra în Împărăția<br />
lui Dumnezeu. Dar când va veni Isus, El va da nemurire poporului Său; și îi va chema să<br />
primească Împărăția ai cărei moștenitori fuseseră până atunci.<br />
Aceste texte, precum și multe altele, au dovedit cu claritate lui Miller că evenimentele care<br />
erau așteptate în general să aibă loc îna<strong>in</strong>te de venirea lui Hristos, cum ar fi domnia universală<br />
a păcii și întemeierea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, urmau să se realizeze după a doua<br />
venire. Mai mult decât atât, toate semnele timpului, cât și starea lumii corespundeau cu<br />
descrierea profetică a zilelor d<strong>in</strong> urmă. A fost constrâns să conchidă, numai pe baza studiului<br />
Scripturii, că timpul rezervat pentru rămânerea pământului în starea lui actuală era gata să se<br />
încheie. „O altă dovadă care mi-a impresionat m<strong>in</strong>tea cu putere”, spunea el, „a fost cronologia<br />
Scripturilor. Am înțeles că evenimentele profetizate care se împl<strong>in</strong>iseră în trecut avuseseră loc<br />
adeseori într-un timp anume. Cei o sută douăzeci de ani ai potopului (Geneza 6, 3); cele șapte<br />
zile care urmau să-l preceadă împreună cu cele patruzeci de zile de ploaie am<strong>in</strong>tite în Geneza<br />
7, 4; cei patru sute de ani de robie ai sem<strong>in</strong>ției lui Avraam (Geneza 15, 13); cele trei zile d<strong>in</strong><br />
visul pitarului și al paharnicului (Geneza 40, 12-20); cei șapte ani ai lui Faraon (Geneza 41,<br />
28-54); cei patruzeci de ani d<strong>in</strong> pustie (Numeri 14, 34); cei trei ani și jumătate de foamete (1<br />
Regi 17, 1; vezi Luca 4, 25); cei șaptezeci de ani de robie (Ieremia 25, 11); cele șapte vremi<br />
201
Change language