Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale care pornesc, de strălucirea suliței
Tale care lucește. Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău! Sfărâmi
acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf.” (Habacuc 2, 3.4.6.8.10.11.13)
Când Mântuitorul era pe punctul de a Se despărți de ucenicii Săi, i-a mângâiat în necazurile
lor cu asigurarea că va veni iarăși. „Să nu vi se tulbure inima.... În casa Tatălui Meu sunt multe
locașuri.... Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă
voi întoarce și vă voi lua cu Mine.” (Ioan 14, 1-3). „Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu
toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate
înaintea Lui.” (Matei 25, 31.32) Îngerii care au mai zăbovit pe Muntele Măslinilor după
înălțarea lui Hristos au repetat și ei ucenicilor făgăduința revenirii Sale: „Acest Isus, care S-a
înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la cer”.
(Faptele Apostolilor 1, 11). Iar apostolul Pavel, vorbind prin Duhul inspirației, mărturisea:
„Căci, Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se
va pogorî din cer”. (1 Tesaloniceni 4, 16). Proorocul de pe Patmos spunea: „Iată că El vine pe
nori, și orice ochi Îl va vedea. Da! Amin”. (Apocalipsa 1, 7)
În jurul venirii Sale se adună slava acelei „restatorniciri a tuturor lucrurilor, despre care
Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi prooroci încă de la întemeierea lumii”
(Faptele Apostolilor 3, 21). Atunci stăpânirea de lungă durată a răului va fi nimicită;
„împărățiile lumii acesteia” vor deveni „împărățiile Domnului nostru și ale Hristosului Său;
și El va domni în veci de veci” (Apocalipsa 11, 15). „Slava Domnului se va descoperi și orice
făptură o va vedea.... Domnul va face să răsară mântuirea și lauda în fața tuturor neamurilor....
El va fi ca o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului.” (Isaia 40,
5; 61, 11; 28, 5) Atunci va fi întemeiată sub întregul cer împărăția pașnică și multă vreme
așteptată a lui Mesia. „Tot astfel, Domnul are milă de Sion, și mângâie toate dărâmăturile lui.
El va face pustia lui ca un Rai, și pământul lui uscat ca o grădină a Domnului.... I se va da
slava Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului.... Nu te vor mai numi Părăsită, și nu-ți
vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi: «Plăcerea Mea este în ea»; și țara ta o vor
numi Beula.... Cum se bucură mirele de mireasa lui, așa Se va bucura Dumnezeul tău de tine.”
(Isaia 51, 3; 35, 2; 62, 4.5)
Revenirea Domnului a fost în toate veacurile nădejdea urmașilor Săi adevărați. Făgăduința
Mântuitorului la despărțirea de pe Muntele Măslinilor, că va reveni, a luminat viitorul
ucenicilor Săi, umplându-le inimile de bucurie și nădejde pe care suferința n-o putea stinge și
încercările să o umbrească. În mijlocul suferinței și a persecuției, „arătarea marelui nostru
Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos” a fost „fericita nădejde”. Când creștinii tesaloniceni erau
copleșiți de întristare la înmormântarea celor dragi, care nădăjduiseră să trăiască pentru a fi
martorii revenirii Domnului, Pavel, învățătorul lor, le îndrepta atenția către învierea care urma
să se producă la revenirea Mântuitorului. „Atunci cei morți în Hristos vor învia și împreună
cu cei vii vor fi răpiți pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh.... Și astfel, spunea el, vom fi
188