Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufași, și voi
doborî semeția celor asupritori.” (Isaia 13, 11). „Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i
izbăvească.... Averile lor vor fi de jaf și casele lor vor fi pustiite.” (Țefania 1, 18.13).
Profetul Ieremia, privind înainte spre acest timp groaznic, exclama: „Cum mă doare
înăuntrul inimii mele!... Nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiței și strigătul de
război. Se vestește dărâmare peste dărâmare.” (Ieremia 4, 19.20) „Ziua aceea este o zi de
mânie, o zi de necaz și de groază, o zi de pustiire și nimicire, o zi de întuneric și negură, o zi
de nori și de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbița și strigătele de război.” (Țefania 1,
15.16). „Iată, vine ziua Domnului, care va preface tot pământul în pustiu, și va nimici pe toți
păcătoșii de pe el.” (Isaia 13, 9)
În vederea acelei zile mari, Cuvântul Domnului, în limbajul cel mai solemn și mai
impresionant, cheamă poporul Său să se trezească din letargia lui spirituală și să caute fața
Lui cu pocăință și umilință: „Sunați din trâmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu
cel sfânt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! Sunați cu
trâmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare! Strângeți poporul, țineți o
adunare sfântă! Aduceți pe bătrâni, strângeți copiii.... Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa
din odaia ei! Preoții slujitorii Domnului, să plângă între tindă și altar.... Întoarceți-vă la Mine,
cu toată inima, cu post, cu plânset și bocet! Sfâșiați-vă inimile nu hainele, și întoarceți-vă la
Domnul, Dumnezeul vostru, căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și
bogat în bunătate” (Ioel 2, 1.15-17.12.13).
Pentru a pregăti un popor care să stea în ziua Domnului, urma să fie adusă la îndeplinire
o mare lucrare de reformă. Dumnezeu a văzut că mulți dintre aceia care se numesc poporul
Său nu clădesc pentru veșnicie și, în mila Sa, este gata să le trimită o solie de avertizare pentru
a-i trezi din indiferența lor și a-i determina să se pregătească pentru ziua Domnului. Această
avertizare este prezentată în Apocalipsa capitolul 14. Aici, întreita solie este prezentată ca
fiind proclamată de ființe cerești și urmată imediat de venirea Fiului omului pentru a îndeplini
„secerișul pământului”. Primul din aceste avertismente anunță apropierea judecății. Profetul
a văzut un înger zburând „prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veșnică pentru ca să o
vestească locuitorilor pământului. El zicea cu glas tare: «Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I
slavă, căci a venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea
și izvoarele apelor!»” (Apocalipsa 14, 6.7)
Această solie este declarată a fi o parte din Evanghelia veșnică. Lucrarea predicării
Evangheliei n-a fost încredințată îngerilor, ci a fost dată oamenilor. Îngerii sfinți au fost
folosiți în dirijarea acestei lucrări și au răspunderea marilor evenimente pentru mântuirea
oamenilor. Dar vestirea efectivă a Evangheliei este adusă la îndeplinire de slujitorii lui Hristos
de pe pământ. Bărbații credincioși, care au fost ascultători de îndemnurile Duhului lui
Dumnezeu și ale învățăturilor Cuvântului Său, urmau să vestească lumii această avertizare.
Ei au fost aceia care au luat seama la „cuvântul cel sigur al profeției”, la „lumina care
194