Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
reprezinte greșit motivele oricărei fapte nobile și cinstite, să pună în circulație insinuări și să
trezească îndoiala în mintea celor fără experiență. Pe orice cale posibilă, ei vor căuta să
determine ca tot ce este curat și neprihănit să fie privit ca nebunie și amăgire.
Dar nimeni nu trebuie să fie amăgit cu privire la ei. Se poate vedea cu ușurință ai cui copii
sunt, al cui exemplu îl urmează și lucrarea cui o fac. „Îi veți cunoaște după roadele lor” (Matei
7, 16). Calea lor se aseamănă cu a lui Satana, calomniatorul veninos, „pârâtorul fraților noștri”
(Apocalipsa 12, 10). Marele amăgitor are mulți agenți, gata să prezinte tot felul de rătăciri
pentru a prinde sufletele în cursă — rătăciri pregătite pentru a se potrivi diferitelor gusturi și
capacități ale acelora pe care vrea să-i ducă la ruină. Planul lui este de a aduce în biserică
elemente nesincere, nerenăscute, care vor încuraja îndoiala și necredința, și să-i împiedice pe
toți aceia care doresc să vadă lucrarea lui Dumnezeu înaintând, ca să avanseze o dată cu ea.
Mulți dintre aceia care nu au o credință adevărată în Dumnezeu sau în Cuvântul Său susțin
unele principii ale adevărului și sunt considerați creștini și în felul acesta li se dă posibilitatea
să-și strecoare propriile rătăciri ca fiind învățături ale Scripturii.
A susține că nu are nici o importanță ce cred oamenii este una dintre amăgirile cele mai
ascunse ale lui Satana. El știe că adevărul primit în iubire sfințește sufletul primitorului, de
aceea el caută fără încetare să aducă în locul lui teorii false, fabule sau o altă evanghelie. Încă
de la început, slujitorii lui Dumnezeu au avut de luptat împotriva învățătorilor rătăciți, nu
numai pentru că erau oameni plini de vicii, ci și pentru că strecurau rătăciri fatale pentru suflet.
Ilie, Ieremia, Pavel s-au împotrivit cu hotărâre și fără teamă acelora care îi abăteau pe oameni
de la Cuvântul lui Dumnezeu. Acele persoane cu vederi liberale, care socotesc o credință
religioasă corectă ca fiind neimportantă, nu se bucură de nici o atenție din partea acestor
apărători sfinți ai adevărului.
Interpretarea superficială și fantezistă a Scripturii, precum și nenumăratele teorii
contradictorii cu privire la credința religioasă, care se găsesc în lumea creștină, sunt lucrarea
vrăjmașului nostru care caută să încurce mințile, astfel ca ele să nu mai deosebească adevărul.
Iar neînțelegerea și despărțirea care există între bisericile creștinătății se datorează în mare
măsură obiceiului predominant de a denatura Scripturile, pentru a susține o teorie favorită. În
loc să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție, cu inima umilită pentru a obține o
cunoaștere a voinței Sale, mulți caută numai să descopere ceva ciudat sau original.
Pentru a susține învățăturile rătăcite sau practicile necreștinești, unii se opresc asupra unor
pasaje ale Scripturii despărțite de context, citind jumătate dintr-un singur verset, pentru a-și
dovedi punctul de vedere, atunci când restul ar putea arăta că înțelesul este cu totul altul. Cu
viclenia șarpelui, se ascund în spatele declarațiilor fără legătură între ele, construite pentru a
urma dorințele lor firești. În felul acesta, mulți pervertesc Cuvântul lui Dumnezeu. Alții, care
au o imaginație activă, se opresc asupra simbolurilor și figurilor din Sfintele Scripturi, le
interpretează pentru a se potrivi fanteziei lor, neținând seama de mărturia Scripturii care este
propriul interpret, și după aceea prezintă aceste capricii ca fiind învățăturile Bibliei.
328