Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
poporului era d<strong>in</strong>colo de orice imag<strong>in</strong>ație. Nimeni nu plângea, era mai presus de lacrimi. Toți<br />
alergau încoace și încolo, înnebuniți de groază și uimire, bătându-și fețele și pieptul strigând:<br />
«Misericordia! A venit sfârșitul lumii!» Mamele își uitaseră copiii și alergau ț<strong>in</strong>ând crucifixuri<br />
în brațe. <strong>D<strong>in</strong></strong> nefericire, mulți au alergat în biserici pentru ocrotire; dar în zadar se <strong>in</strong>vocau<br />
lucrurile sf<strong>in</strong>te, în zadar îmbrățișau altarele sărmanele făpturi; statui, preoți și oameni au fost<br />
îngropați într-o ru<strong>in</strong>ă comună”. S-a apreciat că 90.000 de persoane și-au pierdut viața în acea<br />
zi fatală.<br />
Douăzeci și c<strong>in</strong>ci de ani mai târziu, a apărut al doilea semn menționat în profeție:<br />
întunecarea soarelui și a lunii. Ceea ce a făcut ca acest semn să fie și mai impresionant a fost<br />
faptul că timpul împl<strong>in</strong>irii lui fusese precis arătat. În discuția Mântuitorului cu ucenicii Săi de<br />
pe Muntele Măsl<strong>in</strong>ilor, după descrierea perioadei lungi de încercare pentru biserică — cei<br />
1260 de ani de persecuție papală — cu privire la care El făgăduise că necazul avea să fie<br />
scurtat, a menționat câteva evenimente care aveau să preceadă venirea Sa și a fixat timpul<br />
când primul d<strong>in</strong>tre ele urma să fie văzut: Dar „în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se<br />
va întuneca, luna nu-și va mai da lum<strong>in</strong>a ei”. (Marcu 13, 24). Cele 1260 de zile sau ani s-au<br />
încheiat în anul 1798. Însă, cu un sfert de veac mai îna<strong>in</strong>te, persecuția aproape că încetase cu<br />
totul. În urma acestei persecuții, după cuv<strong>in</strong>tele lui Hristos, soarele urma să se întunece. Astfel<br />
că, la 19 mai 1780, această profeție s-a împl<strong>in</strong>it.<br />
„Aproape cel mai ta<strong>in</strong>ic și încă neexplicat fenomen de felul acesta, dacă nu chiar s<strong>in</strong>gurul<br />
..., este ziua întunecată de la 19 mai 1780, întunecarea cea mai <strong>in</strong>explicabilă a întregii părți<br />
vizibile a cerului și a atmosferei d<strong>in</strong> Noua Anglie.” (R.M. Devens, Our First Century, p. 89)<br />
Un martor ocular care trăia în Massachusetts descrie evenimentul în felul următor: „Dim<strong>in</strong>eața<br />
soarele a răsărit pe un cer curat, dar în scurtă vreme a fost acoperit. Norii au coborât negri și<br />
amen<strong>in</strong>țători și d<strong>in</strong> ei izbucneau fulgere și se rostogoleau tunete, căzând și puț<strong>in</strong>ă ploaie. Către<br />
ora nouă, norii s-au subțiat și au căpătat o culoare ca arama sau alama, iar pământul, stâncile,<br />
copacii, clădirile, apele și oamenii au fost schimbați de această lum<strong>in</strong>ă ciudată, nepământeană.<br />
Câteva m<strong>in</strong>ute mai târziu, un nor negru și greu s-a răspândit pe tot cerul, în afară de o fâșie<br />
îngustă la orizont, și era atât de întuneric cum este de obicei vara la ora nouă seara....<br />
Teama, îngrijorarea și groaza au umplut treptat sufletele oamenilor. Femeile stăteau la ușă<br />
priv<strong>in</strong>d tabloul întunecat; oamenii s-au întors de la câmp; tâmplarul și-a lăsat uneltele, fierarul<br />
și-a părăsit foalele, negustorul tejgheaua. Școlile și-au suspendat cursurile, iar copiii au fugit<br />
tremurând acasă. Călătorii s-au oprit la ferma cea mai apropiată. Ce se va întâmpla? șopteau<br />
toate buzele și se întrebau toate <strong>in</strong>imile. Părea că un uragan era gata să sufle peste toată țara<br />
sau ca și cum venise ziua încheierii tuturor lucrurilor.”<br />
„Au fost apr<strong>in</strong>se lumânări, iar focul d<strong>in</strong> căm<strong>in</strong> lucea ciudat ca într-o seară de toamnă fără<br />
lună.... Păsările s-au retras în cotețe și s-au dus la culcare, vitele s-au înapoiat în staul ca pentru<br />
noapte și rumegau. Broaștele orăcăiau, păsările cântau cântece de seară, iar liliecii zburau.<br />
Însă oamenii știau că nu venise noaptea....” „Dr. Nathanael Whittaker, pastorul bisericii<br />
191
Change language