Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
primesc învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi în totală necunoștință cu privire la
căminul ceresc. Și, cu toate acestea, „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a
auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru
cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2, 9). Limbajul omenesc nu este în stare să descrie răsplata celor
neprihăniți. Va fi cunoscută numai de aceia care o vor vedea. Nici o minte mărginită nu poate
cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu.
În Biblie, moștenirea celor mântuiți este numită „o patrie” (Evrei 11, 14-16). Acolo,
păstorul ceresc Își conduce turma la izvoare de apă vie. Pomul vieții își dă roadele în fiecare
lună, iar frunzele pomului sunt pentru vindecarea neamurilor. Acolo sunt izvoare care curg
continuu, limpezi precum cristalul, și, pe malul lor, pomi unduind își aruncă umbrele pe
cărările pregătite pentru răscumpărații Domnului. Acolo câmpiile întinse se continuă cu coline
pline de frumusețe, iar munții lui Dumnezeu își înalță crestele înalte. Pe acele câmpii pașnice,
lângă izvoarele pline de viață, poporul lui Dumnezeu, multă vreme peregrin și rătăcitor, va
găsi un cămin.
„Poporul Meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi liniștite.” „Nu
se va mai auzi vorbindu-se de silnicie în țara ta, nici de pustiire și prăpăd în ținutul tău, ci vei
numi zidurile tale «Mântuire» și porțile tale «Laudă». Vor zidi case și le vor locui; vor sădi
vii și le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru
ca altul să le mănânce rodul, și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor” (Isaia 32, 18;
60, 18; 65, 21-22). „Pustia și țara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli, și va înflori
ca trandafirul.” „În locul spinului se va înălța chiparosul, în locul mărăcinilor va crește
mirtul.”
„Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; și
le va mâna un copilaș. Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt”,
zice Domnul (Isaia 35, 1; 55, 13; 11, 6.9). Durerea nu poate să existe în atmosfera cerului. Nu
vor mai fi lacrimi, nici convoaie funebre, nici urme de plâns. „Și moartea nu va mai fi. Nu va
mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” „Nici un
locuitor nu zice: «Sunt bolnav!» Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui”
(Apocalipsa 21, 4; Isaia 33, 24).
Acolo este Noul Ierusalim, metropola slăvită a noului pământ, „o cunună strălucitoare în
mâna Domnului, o legătură împărătească în mâna Dumnezeului tău”. „Lumina ei era ca o
piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. Neamurile vor umbla în lumina
ei și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea lor în ea.” Domnul zice: „Eu Însumi
Mă voi veseli asupra Ierusalimului și Mă voi bucura de poporul Meu”. „Iată cortul lui
Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu Însuși va fi cu
ei. El va fi Dumnezeul lor” (Isaia 62, 3; Apocalipsa 21, 11.24; Isaia 65, 19; Apocalipsa 21,
3).
425