Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Capitolul 42 — Sfârşitul Luptei
La încheierea celor o mie de ani, Hristos Se întoarce din nou pe pământ. El este însoțit de
oastea celor mântuiți și înconjurat de o suită de îngeri. Când coboară într-o maiestate
înfricoșată, poruncește morților nelegiuiți să învie pentru a-și primi pedeapsa. Ei ies, o ceată
puternică, nenumărată ca nisipul mării. Ce contrast față de aceia care au înviat la prima
înviere! Cei drepți au fost îmbrăcați cu tinerețe și frumusețe nemuritoare. Cei nelegiuiți poartă
urmele bolii și ale morții.
Fiecare ochi din mulțime se întoarce să vadă slava lui Dumnezeu. Cu un glas, oștile
nelegiuiților exclamă: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Nu iubirea față
de Isus le inspiră această exclamație. Puterea adevărului face ca buzele lor să rostească, fără
să vrea, aceste cuvinte. Cei nelegiuiți ies din mormânt cu aceeași ură față de Isus și cu același
spirit de rebeliune. Ei nu mai au un nou timp de har în care să-și corecteze defectele din viața
lor trecută. Nimic nu s-ar mai câștiga cu aceasta. O viață întreagă de neascultare nu le-a
înmuiat inimile. O a doua ocazie, dacă le-ar fi dată, ar fi folosită la fel ca prima, călcând în
picioare cerințele lui Dumnezeu și răzvrătindu-se împotriva Lui.
Hristos coboară pe Muntele Măslinilor, de unde S-a înălțat după învierea Sa și unde îngerii
au repetat făgăduința revenirii Sale. Profetul spune: „Atunci va veni Domnul, Dumnezeul
meu, și toți sfinții împreună cu El! Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor,
care este în fața Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc ... și se
va face o vale foarte mare.... Și Domnul va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea,
Domnul va fi singurul Domn, și Numele Lui va fi singurul Nume” (Zaharia 14, 4.5.9). În timp
ce Noul Ierusalim, în splendoarea lui orbitoare, se coboară din ceruri și se așează pe locul
curățit și pregătit să-l primească, Hristos împreună cu poporul Său și cu îngerii intră în Cetatea
Sfântă.
Acum Satana se pregătește pentru o ultimă luptă pentru supremație. Cât timp a fost lipsit
de putere și întrerupt din lucrarea lui de amăgire, prințul răului s-a simțit nenorocit și
descurajat; dar când morții nelegiuiți învie și el vede acele mulțimi de partea lui, nădejdea lui
reînvie și se hotărăște să nu renunțe la marea luptă. Își va pune în linie de bătaie, sub steagul
lui, toate oștile celor pierduți și prin ei va căuta să-și aducă la îndeplinire planurile. Cei
nelegiuiți sunt prizonierii lui Satana. Respingându-L pe Hristos, ei au acceptat conducerea
marelui răzvrătit. Ei sunt gata să primească sugestiile lui și să împlinească poruncile lui. Dar,
consecvent șireteniei lui de la început, nu vrea să fie recunoscut ca fiind Satana. Pretinde a fi
prințul care este proprietarul de drept al lumii și a cărui moștenire i-a fost răpită pe nedrept.
Se prezintă supușilor lui amăgiți ca salvator, asigurându-i că puterea lui i-a scos din morminte
și că este pe punctul de a-i scăpa de cea mai crudă tiranie. Prezența lui Hristos fiind
îndepărtată, Satana face minuni pentru a-și susține pretențiile. El îl face tare pe cel slab și le
inspiră tuturor spiritul și energia lui. Le propune să-i conducă împotriva taberei sfinților și să
pună stăpânire pe Cetatea lui Dumnezeu. Cu bucurie diabolică arată spre milioanele
417