Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
efort hotărât. Necredința crește când este încurajată; și dacă oamenii, în loc să stăruie asupra
dovezilor pe care Dumnezeu le-a dat pentru a le susține credința, își îngăduie să pună la
îndoială și să critice, vor constata că îndoielile lor devin mai puternice.
Dar aceia care se îndoiesc de făgăduințele lui Dumnezeu și nu cred asigurările harului Său
Îl dezonorează, iar influența lor, în loc să-i atragă și pe alții la Hristos, tinde să-i îndepărteze
de El. Ei sunt ca niște pomi neroditori, care își întind ramurile umbroase departe, îndepărtând
lumina soarelui de la celelalte plante și făcându-le să se veștejească și să moară sub umbra lor
rece. Lucrarea vieții acestora va fi ca o mărturie neîncetată împotriva lor. Ei seamănă
semințele îndoielii și ale scepticismului și vor recolta un seceriș care nu dă greș.
Există doar un singur drum de urmat pentru aceia care doresc cu sinceritate să fie eliberați
de îndoieli. În loc să pună la îndoială și să critice ceea ce nu înțeleg, să ia seama mai degrabă
la lumina care strălucește deja asupra lor și vor primi o lumină mai mare. Să îndeplinească
toate datoriile care au fost clarificate înțelegerii lor și vor fi în stare să le înțeleagă și să le
îndeplinească și pe acelea de care se îndoiesc acum. Satana poate prezenta o contrafacere atât
de asemănătoare cu adevărul, încât îi amăgește pe aceia care se lasă să fie amăgiți, care doresc
să evite lepădarea de sine și sacrificiul cerut de adevăr; dar este cu neputință pentru el să țină
în puterea sa un suflet care dorește cu sinceritate, cu orice preț, să cunoască adevărul. Hristos
este adevărul și „lumina care luminează pe orice om venind în lume” (Ioan 1, 9). Duhul
adevărului a fost trimis să-i călăuzească pe oameni în tot adevărul. Și prin autoritatea Fiului
lui Dumnezeu este declarat: „Căutați și veți găsi”. „Dacă vrea cineva să facă voia Sa, va ajunge
să cunoască învățătura” (Matei 7, 7; Ioan 7, 17).
Urmașii lui Hristos cunosc puțin din comploturile pe care Satana și oștile sale le urzesc
împotriva lor. Dar Acela care stă în ceruri va conduce toate aceste planuri pentru îndeplinirea
scopurilor Sale mai profunde. Dumnezeu îngăduie ca poporul Său să fie supus chinului
nemilos al ispitei, nu pentru că are plăcere de necazurile și suferințele lor, ci pentru că acest
procedeu este esențial pentru biruința lor finală. El n-ar putea, potrivit cu slava Sa, să-i
ocrotească de ispită; căci scopul încercării este să-i pregătească să reziste tuturor ispitelor
celui rău. Nici oamenii nelegiuiți și nici îngerii răi nu pot împiedica lucrarea lui Dumnezeu
sau alunga prezența Sa de la copiii Săi, dacă ei doresc, cu inimi supuse și zdrobite, să-și
mărturisească și să îndepărteze păcatele și în credință să ceară împlinirea făgăduințelor Sale.
Fiecărei ispite, fiecărei influențe împotrivitoare, pe față sau ascunsă, i se poate rezista „nu prin
putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor” (Zaharia 4, 6).
„Ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor....
Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine?” (1 Petru 3, 12.13). Când
Balaam, ispitit de făgăduința unei răsplătiri bogate, a folosit descântecul împotriva lui Israel
și, prin jertfele aduse Domnului, a căutat să invoce blestemul asupra poporului Său, Duhul
Domnului i-a interzis răul pe care a vrut să-l rostească și Balaam a fost obligat să exclame:
„Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l
333