Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Ce mânie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că
sunteți curați în privința aceasta” (2 Corinteni 7, 9-11).
Acesta este rezultatul lucrării Duhului lui Dumnezeu. Nu există nici o dovadă de adevărată
pocăință, dacă nu se vede o reformă. Dacă dă zălogul înapoi, dacă restituie ceea ce a furat,
dacă își mărturisește păcatele și Îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele, păcătosul poate fi
sigur că a găsit pacea cu Dumnezeu. Acestea erau efectele care se vedeau în anii dintâi ce au
urmat trezirii religioase. Și, judecați după roadele lor, ei căpătaseră confirmarea că erau
binecuvântați de Dumnezeu în salvarea oamenilor și înălțarea omenirii.
Dar multe dintre redeșteptările timpurilor moderne au dat pe față un contrast categoric față
de acele manifestări de har divin care au însoțit, în zilele din vechime, lucrările slujitorilor lui
Dumnezeu. Este adevărat că, atunci când se deșteaptă un interes mare, mulți pretind că sunt
pocăiți, iar bisericile se umplu; cu toate acestea, rezultatele nu sunt o garanție că ea, credința,
a adus și o creștere corespunzătoare a unei adevărate vieți spirituale. Lumina care arde pentru
o vreme moare repede, lăsând ca întunericul să devină mai adânc decât înainte.
Redeșteptările populare sunt, prea adesea, conduse prin apeluri la imaginație, prin trezirea
emoțiilor, prin îngăduirea iubirii față de ceea ce este nou și senzațional. Convertiții câștigați
în felul acesta au prea puțină dorință să asculte de adevărul biblic și au un interes slab față de
Testimoniesle profeților și ale apostolilor. Dacă nu are nimic senzațional, serviciul religios nu
are nici o atracție pentru ei. O solie care face apel la rațiune fără zel nu trezește nici un răspuns.
Avertizările clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, care urmăresc în mod direct interesele lor
veșnice, nu sunt luate în seamă.
Pentru orice suflet convertit cu adevărat, legătura cu Dumnezeu și cu lucrurile veșnice va
constitui marele scop al vieții. Dar, în bisericile zilelor noastre, unde este spiritul consacrării
față de Dumnezeu? Mulți convertiți la credință nu renunță la mândria lor și la iubirea față de
lume. Ei nu sunt mai dispuși acum să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-L urmeze pe
blândul și umilul Isus decât erau înainte de convertire. Religia devine un obiect de batjocură
pentru necredincioși și pentru sceptici, pentru că atât de mulți, dintre aceia care-i poartă
numele, nu cunosc principiile ei. Puterea evlaviei a fost aproape îndepărtată din multe biserici.
Picnicuri, spectacole bisericești, bazare, case luxoase, etalarea persoanei au alungat gândurile
de la Dumnezeu. Pământuri, bunuri și preocupări lumești absorb mintea, iar lucrurile de
interes veșnic primesc doar o atenție trecătoare.
Cu toată decăderea larg răspândită a credinței și a evlaviei, în aceste biserici sunt și urmași
adevărați ai lui Hristos. Înainte de revărsarea finală a judecăților lui Dumnezeu peste pământ,
în mijlocul poporului lui Dumnezeu va avea loc o așa reînviorare a evlaviei de la început, cum
nu s-a mai văzut din timpurile apostolice. Duhul și puterea lui Dumnezeu vor fi revărsate
peste copiii Săi. În vremea aceea, mulți se vor despărți de bisericile acelea în care dragostea
pentru lume a luat locul iubirii față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său. Mulți, atât slujitori,
cât și laici, vor primi cu bucurie acele adevăruri mari pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie
291