Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
obișnuite. Dar care m<strong>in</strong>te curată poate vedea înțelepciune sau dreptate în această teorie la<br />
modă? Vor primi oare cei drepți, după cercetarea cazurilor lor la judecată, <strong>in</strong>vitația: „B<strong>in</strong>e,<br />
rob bun și cred<strong>in</strong>cios ... <strong>in</strong>tră în bucuria stăpânului tău”, când ei vor fi locuit în prezența Sa<br />
poate veacuri întregi? Sunt oare cei nelegiuiți chemați d<strong>in</strong> locul de ch<strong>in</strong> ca să primească<br />
sent<strong>in</strong>ța d<strong>in</strong> partea Judecătorului a tot pământul: „Depărtați-vă de la M<strong>in</strong>e, blestemaților, în<br />
focul cel veșnic?” (Matei 25, 21.41). O, ce solemnă batjocură! Ce ruș<strong>in</strong>oasă discreditare a<br />
înțelepciunii și dreptății lui Dumnezeu!<br />
Teoria nemuririi sufletului a fost una d<strong>in</strong>tre acele învățături rătăcite pe care Roma a<br />
împrumutat-o de la păgâni și a încorporat-o în religia creșt<strong>in</strong>ătății. Mart<strong>in</strong> Luther a clasat-o<br />
împreună cu „fabulele monstruoase, care formează o parte d<strong>in</strong> vraful de decrete ale Romei”<br />
(E. Petavel, The Problem of Immortality, p. 255). Comentând asupra cuv<strong>in</strong>telor lui Solomon,<br />
d<strong>in</strong> Eclesiastul, care spune că morții nu știu nimic, reformatorul spune: „Un alt lucru care<br />
dovedește că morții nu știu nimic. Este spus că acolo nu mai există datorie, ști<strong>in</strong>ță, cunoșt<strong>in</strong>ță,<br />
înțelepciune. Solomon socotește că morții dorm și nu mai știu absolut nimic. Pentru morții<br />
care zac acolo, nu mai este nici numărătoarea zilelor și nici a anilor, căci atunci când vor învia,<br />
li se va părea că au dormit doar o clipă” (Mart<strong>in</strong> Luther, Exposition of Solomon’s Book Called<br />
Ecclesiastes, p. 152).<br />
Nicăieri în Sf<strong>in</strong>tele Scripturi nu se găsește declarația că cei neprihăniți își primesc răsplata<br />
sau cei nelegiuiți își primesc pedeapsa la moarte. Patriarhii și profeții nu ne-au dat o astfel de<br />
asigurare. Hristos și apostolii n-au făcut nici o aluzie la aceasta. Biblia învață lămurit că cei<br />
morți nu merg îndată la ceruri. Ei sunt descriși ca dorm<strong>in</strong>d până la înviere (1 Tesaloniceni 4,<br />
14; Iov 14, 10-12). Chiar în ziua când funia de arg<strong>in</strong>t se rupe, iar vasul de aur se sfărâmă<br />
(Eclesiastul 12, 6), pier și gândurile omului. Aceia care coboară în mormânt stau în tăcere. Ei<br />
nu mai știu nimic d<strong>in</strong> ceea ce se face sub soare (Iov 14, 21). Ce b<strong>in</strong>ecuvântată odihnă pentru<br />
neprihănitul obosit! Fie timpul lung sau scurt, pentru ei nu este decât o clipă. Ei dorm și sunt<br />
treziți de trâmbița lui Dumnezeu la o nemurire glorioasă. „Trâmbița va suna, morții vor învia<br />
nesupuși putrezirii.... Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, și trupul<br />
acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împl<strong>in</strong>i cuvântul care este scris:<br />
«Moartea a fost înghițită de biru<strong>in</strong>ță»” (1 Cor<strong>in</strong>teni 15, 52-54). Când sunt chemați d<strong>in</strong> somnul<br />
lor adânc, încep să gândească exact de acolo de unde au încetat. Ultimul simțământ a fost<br />
boldul morții; ultimul gând a fost acela al căderii sub puterea mormântului. Când se ridică d<strong>in</strong><br />
mormânt, primul lor gând se va pr<strong>in</strong>de de strigătul biruitor: „Unde îți este biru<strong>in</strong>ța, moarte?<br />
Unde îți este boldul, moarte?” (Ver 55).<br />
346
Change language