Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Capitolul 18 — Reforma în America
Un fermier cinstit și drept, care ajunsese să se îndoiască de autoritatea divină a Scripturilor
și care totuși dorea sincer să cunoască adevărul, a fost bărbatul ales în mod deosebit de
Dumnezeu pentru a fi în avangarda vestirii celei de a doua veniri a lui Hristos. Asemenea
multor reformatori, William Miller se luptase la începutul vieții cu sărăcia și a învățat astfel
marile lecții ale perseverenței și ale tăgăduirii de sine. Membrii familiei din care provenea se
caracterizau printr-un spirit de independență și iubitori de libertate, prin putere de rezistență,
de patriotism fierbinte — trăsături care predominau și în caracterul său. Tatăl său fusese
căpitan în armata Revoluției și sacrificiilor făcute de el în lupte și suferințelor din acea
perioadă zbuciumată se datorează sărăcia din prima parte a vieții lui Miller.
Avea o constituție fizică sănătoasă și chiar în copilărie făcuse dovadă că are o putere
intelectuală mai mult decât obișnuită. Pe măsură ce creștea, aceasta devenea și mai accentuată.
Mintea lui era activă și bine dezvoltată și avea o sete neobișnuită de a cunoaște. Cu toate că
nu se bucurase de avantajele educației dintr-un colegiu, dragostea lui pentru studiu și
deprinderea unei cugetări îngrijite, precum și a unui spirit critic au făcut din el un bărbat cu o
judecată sănătoasă și cu vederi largi. El avea un caracter moral fără reproș și o reputație de
invidiat, fiind unanim respectat pentru integritatea, echilibrul și dărnicia lui. Prin consecvență
și perseverență a câștigat de timpuriu competență, menținându-și în continuare obiceiul lui de
a studia. A îndeplinit diferite slujbe civile și militare de încredere, iar drumurile către bogăție
și onoruri îi păreau larg deschise.
Mama lui avea o evlavie curată și el, din copilărie, fusese impresionat de problemele
religioase. Cu toate acestea, din tinerețe fusese dus în societatea deiștilor, a căror influență era
foarte puternică datorită faptului că aceștia erau în majoritate cetățeni buni, oameni cu
trăsături umanitare și caritabile. Trăind așa cum trăiau ei, în mijlocul unor instituții creștine,
caracterele lor fuseseră modelate până la un anumit punct de mediul înconjurător. Capacitățile
deosebite care le-au câștigat respectul și încrederea se datorau Bibliei; și totuși aceste daruri
bune deveniseră atât de pervertite, încât exercitau o influență împotriva Cuvântului lui
Dumnezeu. Unindu-se cu acești bărbați, Miller a ajuns să nutrească sentimentele lor.
Interpretările Scripturii din acea perioadă prezentau greutăți care îi păreau de netrecut; totuși
această credință nouă, care punea deoparte Biblia, nu-i oferea nimic mai bun în schimb, așa
că a rămas mai departe nemulțumit. Totuși, timp de 12 ani a continuat să susțină aceste vederi.
Dar la vârsta de 34 de ani, Duhul Sfânt l-a impresionat, convingându-l că este păcătos. În toate
căutările sale de până atunci, n-a putut găsi o asigurare a fericirii dincolo de mormânt. Viitorul
îi părea întunecat și sumbru. Referindu-se mai târziu la simțămintele lui din vremea aceea,
spunea:
„Gândul nimicirii mă îngheța și mă ducea la deznădejde, iar ziua socotelilor era pentru toți
o distrugere sigură. Cerurile erau ca arama, deasupra capului, iar pământul de sub picioare era
ca fierul. Veșnicia — ce era oare? Și moartea — de ce mai exista? Cu cât gândeam mai mult,
198