Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
recurs la arme. Fiecare dintre ei s-a grăbit să-și procure arme și să înroleze soldați. Fără
îndoială că era nevoie de bani; și pentru a-i procura, darurile, slujbele și binecuvântările
bisericii erau oferite spre vânzare . Preoții la rândul lor, imitându-i pe superiori, au recurs la
simonie și la război pentru a-și umili rivalii și pentru a-și întări puterea. Cu o îndrăzneală
zilnic crescândă, Huss tuna împotriva nelegiuirilor care erau îngăduite în numele religiei; iar
poporul îi acuza în mod deschis pe conducătorii Romei ca fiind cauza nenorocirilor care
copleșiseră creștinătatea.
Din nou orașul Praga părea că se află pe marginea unui conflict sângeros. Ca și în veacurile
trecute, slujitorul lui Dumnezeu a fost acuzat ca fiind „acela care nenorocește pe Israel”. (1
Regi 18, 17). Orașul a fost pus din nou sub interdicție, iar Huss s-a retras în satul natal.
Mărturia depusă cu atâta credincioșie, din iubita lui capelă Betleem, se încheiase. El urma să
vorbească întregii creștinătăți de la o tribună mai înaltă, înainte de a-și depune viața ca
mărturie în favoarea adevărului.
Pentru a remedia relele care tulburau Europa, a fost convocat un conciliu general la
Constanța. Conciliul a fost convocat la dorința împăratului Sigismund de către unul dintre cei
trei papi rivali, Ioan al XXIII-lea. Cererea în favoarea unui conciliu era departe de a fi salutată
de papa Ioan, ale cărui caracter și purtări cu greu ar fi putut suporta cercetarea din partea
prelaților care erau tot așa de slabi în ceea ce privește morala cum erau și membrii bisericii
din acele vremuri. Însă el n-a îndrăznit să se împotrivească voinței lui Sigismund .
Principalele obiective care trebuiau să fie rezolvate de acest conciliu erau acelea de a se
pune capăt schismei din biserică și dezrădăcinarea ereziei. Ca urmare, cei doi papi rivali au
fost somați să apară înaintea lui, ca și propagatorul fruntaș al vederilor noi, Ioan Huss. Cei
dintâi, având grijă de propria siguranță, n-au venit în persoană, ci au fost reprezentați prin
delegații lor. Papa Ioan, cel care convocase conciliul, a venit cu multă neîncredere, bănuind
planul ascuns al împăratului de a-l demite, temându-se că va trebui să dea socoteală pentru
viciile care pângăriseră tiara, ca și pentru crimele cu ajutorul cărora și-o câștigase. Cu toate
acestea, și-a făcut intrarea în orașul Constanța cu mare pompă, însoțit de ecleziasticii cu cel
mai înalt rang și urmat de o suită de curteni. Tot clerul și demnitarii orașului, împreună cu o
mulțime imensă de cetățeni, au ieșit să-l salute. Deasupra capului avea un baldachin aurit
purtat de patru șefi magistrați. Înaintea lui era ostia, iar veșmintele bogate ale cardinalilor și
ale nobililor ofereau o priveliște impunătoare.
În același timp se apropia de Constanța un alt călător. Huss era conștient de primejdiile
care-amenințau. El s-a despărțit de prieteni ca și când nu i-ar mai întâlni niciodată și a pornit
în călătorie având simțământul că ea îl va duce la rug. Cu toate că primise un bilet de liberă
trecere de la regele Boemiei, precum și unul de la împăratul Sigismund în timpul călătoriei,
el și-a făcut toate aranjamentele în eventualitatea morții sale.
Într-o scrisoare adresată prietenilor din Praga, spunea: „Frații mei ... plec cu un bilet de
liberă trecere de la rege pentru a mă întâlni cu numeroșii mei vrăjmași de moarte ... mă încred
61