Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
pentru a cărui folosință au fost date aceste proorocii slujitorilor Săi! „Lor le-a fost descoperit
că nu pentru ei înșiși, ci pentru noi spuneau aceste lucruri”. Observați pe acești oameni sfinți
ai lui Dumnezeu, cercetând cu stăruință descoperirile date lor pentru generațiile care nu se
născuseră încă. Puneți în contrast zelul lor sfânt cu neglijența manifestată de cei favorizați din
zilele sfârșitului față de acest dar al cerului. Ce mustrare pentru cei indiferenți, iubitori de
comoditate și lume, care se mulțumesc să declare că profețiile nu pot fi înțelese!
Deși mințile mărginite ale oamenilor nu sunt în stare să pătrundă în sfaturile Celui Infinit
sau să înțeleagă deplin realizarea scopurilor Sale, se întâmplă adesea ca, din cauza vreunei
greșeli sau vreunei neglijențe din partea lor, să înțeleagă slab soliile Cerului. Nu rareori mintea
oamenilor și chiar a slujitorilor lui Dumnezeu este atât de orbită de părerile omenești, de
tradiții și de învățăturile false ale oamenilor, încât nu sunt în stare să prindă decât în parte
lucrurile mari pe care El le-a descoperit în Cuvântul Său. Așa au stat lucrurile cu ucenicii lui
Hristos, chiar atunci când Mântuitorul era cu ei în persoană. Mintea lor era îmbibată de
concepția populară cu privire la Mesia, ca prinț pământesc, care urma să-l ridice pe Israel pe
tronul împărăției universale, și nu puteau înțelege însemnătatea cuvintelor Lui prin care
prevestea suferințele și moartea Sa.
Însuși Hristos îi trimisese cu solia: „S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este
aproape: pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. (Marcu 1, 15). Această solie era întemeiată pe
profeția capitolului 9 din Daniel. Cele șaizeci și nouă de săptămâni erau arătate de înger că se
întind până la „prințul Mesia”, iar ucenicii priveau înainte, cu speranțe sigure și cu anticipări
pline de bucurie, spre întemeierea împărăției lui Mesia la Ierusalim, pentru a conduce
pământul întreg.
Ei predicau solia pe care Hristos le-o încredințase, cu toate că înțelegeau greșit sensul ei.
În timp ce vestirea lor se întemeia pe pasajul din Daniel 9, 25, ei nu vedeau în versetul următor
al aceluiași capitol că Mesia avea să fie stârpit. Încă de la nașterea Sa, inimile lor se opriseră
la slava anticipată a unei împărății pământești, și aceasta le-a orbit înțelegerea atât față de
prevederile proorociei, cât și față de cuvintele lui Hristos. Cu toate acestea, ei și-au adus la
îndeplinire datoria, prezentând națiunii iudaice chemarea plină de milă și apoi, chiar atunci
când se așteptau să-L vadă pe Domnul lor urcând pe tronul lui David, L-au văzut prins ca un
răufăcător, biciuit, batjocorit, condamnat și înălțat pe crucea Calvarului. Ce disperare și
groază au înfrânt inimile ucenicilor în zilele când Domnul lor dormea în mormânt!
Hristos venise la timpul precis și în felul proorocit de profeție. Mărturia Scripturii se
împlinise în toate amănuntele lucrării Sale. El predicase solia mântuirii și „Cuvântul Lui era
plin de putere”. Inimile ascultătorilor mărturisiseră că El era din ceruri. Cuvântul și Duhul lui
Dumnezeu atestaseră însărcinarea divină a Fiului Său.
Ucenicii se țineau neîntrerupt, cu o dragoste ce nu piere, de Domnul lor iubit. Și cu toate
acestea, mintea lor era învăluită în nesiguranță și îndoială. În chinul lor, nu și-au amintit de
cuvintele lui Hristos care arătau înainte către suferințele și moartea Sa. Dacă Isus din Nazaret
216