Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
practic l-a condus să dorească ceea ce era statornic și folositor mai degrabă decât bătător la
ochi și superficial.
Atunci când, la vârsta de 18 ani, a intrat la Universitatea din Erfurt, situația lui era mai
favorabilă, iar perspectivele mai strălucitoare decât în anii de mai înainte. Părinții lui,
obținând, prin economie și hărnicie, o stare materială mai bună, erau acum în stare să-i dea
tot ajutorul de care avea nevoie. În același timp, influența prietenilor serioși a ameliorat
efectele întunecate ale educației lui anterioare. S-a apucat de studiul celor mai buni autori,
acumulând cu sârguință cele mai înalte gânduri ale lor și însușindu-și înțelepciunea
înțelepților. Chiar și sub aspra disciplină a îndrumătorilor lui de la început, promitea de
timpuriu că se va distinge și, sub influențe favorabile, mintea i s-a dezvoltat repede. O
memorie ageră, o imaginație viru o gândire logică și puternică și o muncă neobosită l-au așezat
în scurtă vreme în primele rânduri printre tovarășii lui. Disciplina sa intelectuală i-a maturizat
înțelegerea, dând naștere unei activități mintale și unei ascuțimi de înțelegere care l-au pregătit
pentru luptele vieții.
Teama de Dumnezeu era prezentă în inima lui Luther, făcându-l în stare să mențină
fermitatea scopului și conducându-l la o adâncă umilință înaintea lui Dumnezeu. Avea un simț
înnăscut al dependenței de ajutorul divin și începea totdeauna ziua cu rugăciune, în timp ce
sufletul i se înălța continuu în cereri pentru călăuzire și sprijin. „O rugăciune bună, zicea el,
înseamnă mai mult decât jumătate din studiu.” (D’Aubigne, b.2, cap.2) Într-o zi, pe când
cerceta în biblioteca universității, Luther a descoperit o Biblie latină. O astfel de carte nu mai
văzuse niciodată. Nu știa nici măcar de existența ei. Auzise părți din Evanghelii și din
Epistole, care erau citite poporului în slujbele religioase publice, și socotise că acelea formau
toată Biblia. Acum, pentru prima oară vedea Cuvântul lui Dumnezeu întreg. Plin de teamă și
uimire, s-a îndreptat spre paginile ei sfinte; cu inima care-i bătea mai tare și mai repede citea
pentru sine cuvintele vieții, oprindu-se din când în când pentru a exclama: „O, dacă mi-ar da
Dumnezeu o carte ca aceasta!” (Idem, b.2, cap.2). Îngerii cerului erau lângă el și raze de
lumină de la tronul lui Dumnezeu descopereau înțelegerii lui comorile adevărului. Totdeauna
se temuse să-L mânie pe Dumnezeu, dar acum o convingere adâncă a stării lui de păcat a pus
stăpânire pe el ca niciodată mai înainte.
Dorința sinceră de a fi eliberat de păcat și de a avea pace cu Dumnezeu l-a determinat în
cele din urmă să intre într-o mănăstire și să se consacre unei vieți de călugărie. Aici i s-a cerut
să îndeplinească muncile cele mai umile și să cerșească din casă în casă. Era la o vârstă când
respectul și aprecierea sunt dorite cu sete, iar aceste îndatoriri de slugă îi ucideau până în
adâncul sufletului simțămintele lui naturale; a suferit însă cu răbdare toată această umilință,
crezând că era necesară din cauza păcatelor sale.
Orice clipă pe care o putea economisi de la datoriile zilnice o folosea pentru studiu,
lipsindu-se de somn și plângându-se chiar și de timpul petrecut cu mesele lui sărace. Mai
presus de toate se desfăta în studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Descoperise o Biblie legată cu
73