Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
mărturisea pe capul țapului, tot astfel și Hristos va așeza toate aceste păcate asupra lui Satana,
inițiatorul și instigatorul la păcat. Țapul care purta păcatele lui Israel era trimis „într-un ținut
nelocuit” (Leviticul 16, 22); în același fel Satana, care poartă vina tuturor păcatelor la care a
provocat pe poporul lui Dumnezeu să le facă, va fi legat pe pământ timp de o mie de ani, care
în timpul acesta va fi pustiu, fără locuitori, și va suferi în cele din urmă pedeapsa deplină în
foc, care îi va distruge pe toți nelegiuiții. În felul acesta, marele Plan de Mântuire își va ajunge
împlinirea în eradicarea finală a păcatului și în eliberarea tuturor acelora care au vrut să
renunțe la fărădelege.
În timpul rânduit pentru judecată — încheierea celor 2300 de zile în anul 1844 — a început
lucrarea de cercetare și de ștergere a păcatelor. Toți aceia care au luat vreodată asupra lor
numele lui Hristos trebuie să treacă prin lucrarea cercetării. Atât cei vii, cât și cei morți sunt
judecați „după lucrurile care au fost scrise în cărți, după faptele lor”. Păcatele pentru care nu
s-au pocăit și n-au fost părăsite nu vor fi iertate și nici șterse din cărți, ci vor sta ca mărturie
împotriva păcătosului în ziua lui Dumnezeu. Poate că faptele rele au fost săvârșite la lumina
zilei sau la întunericul nopții; dar ele au fost deschise și descoperite înaintea Aceluia cu care
avem de-a face. Îngerii lui Dumnezeu au fost martori la fiecare păcat și l-au înregistrat în
rapoartele care nu greșesc. Păcatul poate fi ascuns, negat, acoperit de tată, de mamă, de soție,
de copii și de prieteni; nimeni altul în afară de făptașul vinovat n-ar putea să aibă nici cea mai
slabă bănuială cu privire la păcat; dar el este descoperit în fața inteligențelor cerului.
Întunericul nopții celei mai întunecate, tăinuirea cea mai meșteșugită nu sunt în stare să
acopere nici măcar un gând de cunoașterea Celui veșnic. Dumnezeu are un raport exact cu
privire la orice faptă nedreaptă și lucrare necinstită. El nu este indus în eroare de aparența de
evlavie. El nu face greșeli în aprecierea caracterului. Oamenii pot fi înșelați de cei stricați cu
inima, dar Dumnezeu pătrunde prin toate prefăcătoriile și citește viața interioară.
Cât de solemn este gândul acesta! Zi după zi, trecând în veșnicie, duce cu ea povara
rapoartelor pentru cărțile din ceruri. Cuvintele o dată rostite și faptele o dată făcute nu mai pot
fi retrase. Îngerii au înregistrat atât binele, cât și răul. Cuceritorul cel mai puternic de pe
pământ nu poate chema înapoi nici măcar raportul unei singure zile. Faptele noastre, cuvintele
noastre, chiar și cele mai ascunse motive, toate au greutatea lor în hotărârea viitorului nostru,
pentru fericire sau nenorocire. Deși pot fi uitate de noi, ele vor da mărturie pentru îndreptățirea
sau pentru condamnarea noastră. Așa după cum trăsăturile feței sunt reproduse cu o exactitate
fără greș pe planșeta lăcuită a artistului, tot astfel caracterul este reprodus cu credincioșie în
cărțile de sus. Și totuși cât de puțin interes se manifestă cu privire la raportul care trebuie să
fie supus privirii ființelor cerești. Dacă s-ar putea da la o parte vălul care desparte lumea
vizibilă de cea invizibilă, iar fiii oamenilor l-ar vedea pe îngerul raportor înregistrând orice
cuvânt și faptă cu care va trebui să se întâlnească la judecată, câte cuvinte care se rostesc zilnic
ar rămâne nerostite și câte fapte ar rămâne nefăcute!
La judecată va fi cercetat felul în care a fost întrebuințat fiecare talant. Cum am folosit
capitalul încredințat de cer? Va primi Domnul, la venirea Sa, ce I se cuvine cu dobândă? Am
306