Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
inima ta”. Aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima lor vor dori să-I dea cea mai bună
slujire din viața lor și vor căuta să aducă încontinuu orice putere a ființei lor în armonie cu
legile care vor promova priceperea lor de a face voia Sa. Ei nu vor slăbi și nici nu vor întina,
prin îngăduirea apetitului sau pasiunii, jertfa pe care o aduc înaintea Tatălui ceresc.
Petru spune: „Să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul” (1 Petru
2, 11). Orice îngăduință păcătoasă tinde să slăbească facultățile și să amorțească percepțiile
mintale și spirituale, iar Cuvântul sau Duhul lui Dumnezeu nu mai poate face decât o slabă
impresie asupra inimii. Pavel le scria corintenilor: „Să ne curățim de orice întinăciune a cărnii
și a duhului, și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2 Corinteni 7, 1).
Și împreună cu roadele Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, facerea de
bine, bunătatea, credincioșia, blândețea”, el enumără și „înfrânarea poftelor” (Galateni 5,
22.23).
În ciuda acestor declarații inspirate, câți din aceia care pretind că sunt creștini nu își slăbesc
puterile, urmărind câștigul sau închinarea la modă; nu își înjosesc capacitățile date de
Dumnezeu prin lăcomie, prin beție, prin plăceri neîngăduite. Iar biserica, în loc să mustre,
prea adesea încurajează răul provenit din apetit, din dorința de câștig sau iubirea de plăceri,
pentru a-și umple tezaurul pe care iubirea pentru Hristos este prea slabă pentru a-l alimenta.
Dacă Hristos ar intra în bisericile de astăzi și ar vedea petrecerile și negoțul nesfânt care au
loc acolo în numele religiei, nu i-ar alunga El oare pe acești profanatori așa cum i-a alungat
pe schimbătorii de bani din templu? Apostolul Iacov declară că înțelepciunea care vine de sus
este „mai întâi curată”. Dacă i-ar fi întâlnit pe aceia care rostesc Numele lui Isus cu buzele lor
mânjite de tutun, pe aceia a căror respirație și ființă sunt contaminate de mirosul infect al
tutunului și care poluează aerul și îi obligă pe toți cei din jurul lor să inhaleze otrava — dacă
apostolul ar fi venit în legătură cu o practică atât de opusă curăției Evangheliei, n-ar fi
denunțat-o el ca fiind „pământească, firească, drăcească”? Robii tutunului, care pretind
binecuvântarea sfințirii depline, vorbesc despre nădejdea lor din ceruri; dar Cuvântul lui
Dumnezeu declară lămurit că „nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în
spurcăciune” (Apocalipsa 21, 27).
„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-
ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț.
Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1
Corinteni 6, 19.20). Acela al cărui corp este templul Duhului Sfânt nu va fi înrobit de un
obicei dăunător. Puterile lui aparțin lui Hristos, care l-a cumpărat cu preț de sânge. Tot ce are
este al Domnului. Cum ar putea fi fără vină aceia care risipesc acest capital încredințat lor?
Aceia care poartă numele de creștini cheltuiesc anual sume uriașe în îngăduințe dăunătoare și
inutile, în timp ce sufletele pier, alergând după Cuvântul vieții. Dumnezeu este jefuit în zecimi
și daruri, în timp ce ei consumă pe altarul poftei distrugătoare mai mult decât dau pentru
ajutorarea săracilor sau pentru susținerea Evangheliei. Dacă toți aceia care mărturisesc a fi
urmași ai lui Hristos ar fi în adevăr sfințiți, atunci mijloacele lor, în loc să fie cheltuite în
298