Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
„Făcând acest lucru”, scria el unui prieten, „cel acuzat are un dublu câștig: mai întâi, ceea
ce este scris poate fi supus și judecății altora; în al doilea rând, este o ocazie mai bună de a
acționa asupra temerilor, dacă nu chiar a conștiinței unui despot arogant și fanfaron, care altfel
s-ar impune prin vorbirea lui abuzivă” (Martyn, The Life and Times of Luther, pp. 271, 272).
La întrevederea următoare, Luther a prezentat o expunere clară, concisă și plină de vigoare
a concepțiilor sale, susținută cu multe citate din Scriptură. După ce a citit-o cu voce tare, a
înmânat documentul cardinalului care însă l-a aruncat cu dispreț, declarându-l a fi o grămadă
de cuvinte goale și de citate fără însemnătate. Luther s-a ridicat și l-a întâmpinat pe
înfumuratul prelat pe terenul lui — tradițiile și învățăturile bisericii — și i-a respins categoric
susținerile. Când prelatul a văzut că nu se poate răspunde raționamentelor lui Luther, și-a
pierdut stăpânirea de sine și plin de mânie a strigat: „Retractează, dacă nu, te trimit la Roma
ca să apari în fața judecătorilor însărcinați să ia cunoștință de cazul tău. Te voi excomunica
pe tine, pe toți partizanii tăi și pe toți aceia care vreodată te vor sprijini și-i voi arunca afară
din biserică”. În cele din urmă a declarat pe un ton îngâmfat și plin de trufie: „Retractează sau
nu te mai întorci acasă”. (D’Aubigne, London ed., b.4, cap.8)
Reformatorul s-a retras imediat împreună cu prietenii lui, declarând clar în felul acesta că
nu se putea aștepta de la el nici o retractare. Cardinalul nu se așteptase la lucrul acesta. El își
închipuise că prin violență îl putea înspăimânta pe Luther să se supună. Acum, rămas singur
doar cu ajutoarele lui, privea când pe unul, când pe altul, plin de mânie de neașteptatul eșec
al planurilor sale.
Eforturile lui Luther, cu această ocazie, n-au rămas fără rezultate bune. Marea adunare
prezentă a avut ocazia să-i compare pe cei doi bărbați și să-i judece după spiritul manifestat
de ei, ca și după tăria și sinceritatea pozițiilor adoptate. Ce contrast izbitor! Reformatorul, un
om simplu, umil și hotărât, stătea în puterea lui Dumnezeu, având adevărul de partea lui, iar
reprezentantul papei, plin de sine, semeț, înfumurat și neînduplecat, nu avea nici un argument
din Scripturi și cu toate acestea strigând cu vehemență: „Retractează, altfel vei fi trimis la
Roma pentru a primi o pedeapsă”.
Cu toate că Luther își asigurase un bilet de liberă trecere, solii Romei căutau să-l prindă și
să-l întemnițeze. Prietenii au stăruit de el, arătându-i că era inutil să-și prelungească șederea
acolo, el ar trebui să se întoarcă la Wittenberg fără întârziere, luând cele mai severe măsuri ca
să-și ascundă intenția de a pleca. Ca urmare, a părăsit Augsburgul înainte de ivirea zorilor,
călare, însoțit numai de o călăuză oferită de magistratul orașului. Cu multe măsuri de
prevedere, în taină și-a făcut drum pe străzile întunecate și tăcute ale orașului. Dar dușmanii
vigilenți și cruzi îi pregăteau pierzarea. Va scăpa oare din cursele pregătite pentru el? Erau
momente de încordare și de rugăciune stăruitoare. A ajuns la o poartă mică în zidul orașului.
I s-a deschis și împreună cu călăuza a trecut fără nici o piedică. O dată ieșiți și aflați în
siguranță, fugarii și-au grăbit alergarea și, înainte ca legatul papal să fi aflat ceva despre
plecarea lui Luther, el era în afara primejdiei de a fi ajuns de către urmăritori. Satana împreună
82