Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
față. Dar de la început lucrările lui au fost binecuvântate într-un mod deosebit pentru
mântuirea sufletelor. Prima lui lectură a fost urmată de o trezire religioasă, în care treisprezece
familii, cu excepția a două persoane, au fost convertite. Imediat a fost chemat să predice și în
alte locuri și aproape în fiecare loc lucrarea lui avea ca rezultat o reînviorare a lucrării lui
Dumnezeu. Păcătoșii se converteau, creștinii se trezeau la o mai mare consacrare, iar deiștii
și necredincioșii erau aduși să recunoască adevărurile Bibliei și ale religiei creștine. Mărturia
acelora în mijlocul cărora lucra era: „El poate ajunge la o anumită clasă de oameni fără
influența altora” (Idem, p. 138). Predicarea lui avea scopul de a trezi atenția publicului la
marile lucrări ale religiei și să oprească senzualitatea și spiritul lumesc ce creșteau și în epoca
aceea.
În aproape fiecare oraș erau zeci, iar în altele sute de convertiți ca urmare a predicării sale.
În multe locuri, bisericile protestante din aproape toate denominațiunile îi erau deschise, iar
invitațiile pentru a lucra veneau de obicei de la slujitorii bisericilor. Principiul lui neschimbat
era acela de a nu lucra în nici un loc unde nu fusese invitat și, cu toate acestea, în curând nu a
mai putut face față nici măcar la jumătate din cererile care-i erau adresate. Mulți care n-au
primit vederile sale, cu privire la timpul exact al celei de a doua veniri, erau totuși convinși
de siguranța apropierii venirii lui Hristos și a nevoii lor de pregătire. În unele orașe mari,
lucrarea lui a produs o impresie profundă. Comercianții de băuturi alcoolice și-au părăsit
negustoria și au transformat magazinele în case de adunare; casele de jocuri de noroc au fost
dărâmate; necredincioșii, deiștii, universaliștii și chiar desfrânații cei mai josnici se schimbau,
unii dintre ei nu mai intraseră într-o casă de rugăciune de ani de zile. Diferite denominațiuni
formau adunări de rugăciune, în unele cartiere, aproape în fiecare oră, oamenii de afaceri
adunându-se la miezul zilei pentru rugăciune și proslăvire. N-a fost o emanație bizară, ci o
solemnitate aproape generală asupra minții oamenilor. Lucrarea lui, asemănătoare cu cea a
primilor reformatori, tindea mai degrabă să convingă și să trezească conștiința, decât doar să
stimuleze emoțiile.
În anul 1833, Miller a primit o aprobare de predicare din partea Bisericii Baptiste, al cărui
membru era. Un mare număr de slujitori ai denominațiunii au acceptat lucrarea lui și, având
consimțământul lor oficial, și-a continuat lucrarea. A călătorit și a predicat fără încetare, cu
toate că lucrarea personală era limitată îndeosebi la statul New England și statele din mijloc.
Timp de câțiva ani, cheltuielile au fost suportate de el și niciodată după aceea n-a primit destul
pentru a face față cheltuielilor de călătorie spre locurile în care era invitat. În felul acesta
lucrarea publică, departe de a fi o afacere, era o povară grea asupra averii lui, care treptat a
scăzut în această perioadă a vieții. El era capul unei familii numeroase, dar, pentru că toți erau
economi și harnici, ferma lor era îndestulătoare pentru întreținerea lor, ca și a lui.
În anul 1833, la doi ani după ce Miller începuse să prezinte în public dovezile cu privire
la apropiata venire a lui Hristos, a apărut ultimul din semnele care fuseseră prezise de
Mântuitorul ca semn al venirii Sale pentru a doua oară. Căci Însuși Isus spusese: „Stelele vor
cădea din cer”. (Matei 24, 29). Iar Ioan, în Apocalipsa, declara și el că a văzut în viziune
208