Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
este făcută de fiara cu două coarne și este făcută pentru fiară. Mai este numită și icoană a
fiarei. Pentru a vedea cu ce se aseamănă icoana și cum va fi realizată, trebuie să studiem
caracteristicile fiarei însăși — papalitatea. Atunci când prima biserică a decăzut, depărtânduse
de simplitatea Evangheliei, și a primit riturile și obiceiurile păgâne, a pierdut Spiritul și
puterea lui Dumnezeu; dar, pentru a stăpâni totuși conștiințele oamenilor, a căutat sprijinul
puterii pământești. Astfel a rezultat papalitatea, o biserică ce a subjugat chiar și puterea
statului și a folosit-o pentru realizarea planurilor ei, mai ales pentru pedepsirea „ereziei”.
Pentru ca Statele Unite să facă un chip fiarei, puterea religioasă trebuie să stăpânească asupra
guvernului civil, astfel încât însăși autoritatea statului să fie folosită de biserică pentru a-și
ajunge scopurile ei.
Oriunde biserica a câștigat putere pământească, ea a folosit-o pentru pedepsirea celor
abătuți de la învățătura ei. Și bisericile protestante care au călcat pe urmele Romei, încheind
alianță cu puterile lumești, au dat pe față aceeași dorință de a restrânge libertatea de conștiință.
Un exemplu de felul acesta este dat de persecuția Bisericii Anglicane asupra unor disidenți,
care a durat mult timp. În secolele XVI și XVII, mii de slujitori care nu s-au supus au fost
constrânși să plece din bisericile lor și mulți, atât pastori, cât și laici au fost supuși la amendă,
închisoare, tortură și martiriu.
Apostazia a fost aceea care a condus biserica primară să caute ajutor la conducerea civilă
și aceasta a pregătit calea pentru dezvoltarea papalității — a fiarei. Pavel spunea: „Va veni
lepădarea de credință, și se va descoperi omul fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2, 3). În felul
acesta, apostazia în biserică va pregăti calea pentru chipul fiarei. Biblia spune că înainte de
venirea Domnului va exista o stare de decădere religioasă, asemănătoare cu aceea din primele
veacuri. „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine,
iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără
evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori
de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de
Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Timotei 3, 1-5). „Dar
Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se
alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor” (1 Timotei 4, 1). Satana va lucra
„cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii; și toți
aceia care n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți vor fi lăsați să primească o
lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună” (2 Tesaloniceni 2, 9-11). Când se va ajunge la
această stare de nelegiuire, vor urma aceleași consecințe ca în primele secole.
Larga diversitate a doctrinelor bisericilor protestante este privită de mulți ca fiind o dovadă
hotărâtoare că niciodată nu se va putea face vreun efort pentru a se asigura o uniformitate
forțată. Dar s-a văzut, de-a lungul anilor, în bisericile de credință protestantă, un sentiment
puternic și mereu crescând în favoarea unei uniri întemeiate pe punctele comune de doctrină.
Pentru a se asigura o astfel de unire, este neapărat necesar să se renunțe la discutarea
279