Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
procesiunile religioase, pentru a se putea împărtăși din iertarea făgăduită. După terminarea
cursurilor colegiului, a intrat în preoție și, devenind în scurtă vreme cunoscut, a fost chemat
la curtea regelui. A fost numit profesor, iar mai târziu rector al universității în care se instruise.
Doar în câțiva ani, umilul student bursier a devenit mândria țării, iar numele lui era cunoscut
în Europa întreagă.
Dar Huss și-a început lucrarea de reformă în alt domeniu. La câțiva ani după ce a primit
ordinele preoțești a fost numit predicator la capela Betleem. Fondatorul acestei capele
susținuse ca un lucru de mare importanță predicarea Scripturilor în limba poporului. În ciuda
împotrivirii Romei față de practica aceasta, ea nu fusese cu totul întreruptă în Boemia. Dar
era totuși o mare necunoștință în ce privește Biblia, și ca urmare, în mijlocul poporului de
toate categoriile abundau cele mai rele vicii. Huss a denunțat aceste vicii fără cruțare, făcând
apel la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a da tărie principiilor adevărului și curăției pe care el
le susținea.
Un cetățean din Praga, pe nume Ieronim, care mai târziu a devenit foarte apropiat de Huss,
întorcându-se din Anglia, a adus cu el scrierile lui Wycliffe. Regina Angliei, care fusese
convertită la învățăturile lui Wycliffe, era o prințesă originară din Boemia și prin influența ei,
lucrările reformatorilor erau larg răspândite în patria ei de origine. Huss a citit aceste lucrări
cu interes; el îl socotea pe autorul lor a fi un creștin sincer și era înclinat să privească favorabil
reformele pe care acesta le susținea. Fără să-și dea seama, Huss intrase deja pe calea care avea
să-l ducă departe de Roma.
Cam în același timp au sosit la Praga doi străini din Anglia, oameni de cultură, care
primiseră lumina și veniseră să o răspândească în această țară îndepărtată. Dacă ar fi început
cu un atac deschis împotriva supremației papei, ar fi fost repede aduși la tăcere de către
autorități; dar, nevoind să renunțe la planul lor, au folosit alte mijloace. Fiind totodată pictori
și predicatori, și-au folosit talentul. Într-un loc deschis publicului, au expus două picturi. Una
reprezenta intrarea lui Isus în Ierusalim, „blând și călare pe un asin” (Matei 21, 5), urmat fiind
de ucenici îmbrăcați în veșminte prăfuite de călătorie și cu picioarele goale. Tabloul al doilea
reprezenta o procesiune pontificală, papa fiind înveșmântat în hainele lui bogate, purtând
întreita sa coroană, călare pe un cal strălucitor împodobit, precedat de trompetiști și urmat de
cardinali și prelați în veșminte strălucitoare.
Aceasta a fost o predică ce a atras atenția tuturor claselor de oameni. Mulțimile veneau să
privească picturile. Nu era unul care să nu priceapă morala și mulți au fost profund
impresionați de contrastul dintre blândețea și umilința lui Hristos Domnul și mândria și
aroganța papei, pretinsul Lui slujitor. S-a produs o mare tulburare în Praga, iar cei doi străini,
după o scurtă vreme, au socotit necesar, pentru siguranța lor, să plece. Dar lecția pe care ei o
oferiseră n-a fost uitată. Tablourile au făcut o impresie profundă și asupra minții lui Huss și l-
au condus la un studiu mai atent al Bibliei și al scrierilor lui Wycliffe. Cu toate că nu era
pregătit încă să primească toate reformele susținute de Wycliffe, a văzut totuși mai clar
58