Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
lor misionare. Pr<strong>in</strong>tre acești evangheliști se găsea și un păzitor al Sabatului biblic, și în felul<br />
acesta adevărul a fost <strong>in</strong>trodus în popor. La Iona a fost întemeiată o școală d<strong>in</strong> care au plecat<br />
misionari nu numai în Scoția și Anglia, ci și în Germania, Elveția și chiar Italia.<br />
Dar Roma își aț<strong>in</strong>tise privirile asupra Britaniei și s-a hotărât să o aducă sub stăpânirea ei.<br />
În veacul al șaselea, misionarii ei au început convertirea saxonilor păgâni. Ei au fost primiți<br />
cu favoruri de către barbarii cei mândri și i-au conv<strong>in</strong>s pe mii d<strong>in</strong>tre ei să practice cred<strong>in</strong>ța<br />
romană. Pe măsură ce lucrarea îna<strong>in</strong>ta, conducătorii papali împreună cu cei convertiți s-au<br />
ciocnit cu creșt<strong>in</strong>ii care erau asemenea celor d<strong>in</strong> biserica primară. S-a prezentat un contrast<br />
izbitor. Cei d<strong>in</strong> urmă erau simpli, umili, având un caracter, o doctr<strong>in</strong>ă și obiceiuri conforme<br />
Scripturilor, în timp ce primii dădeau la iveală superstiția, pompa și aroganța papilor. Trimisul<br />
Romei a cerut ca aceste biserici creșt<strong>in</strong>e să recunoască supremația suveranului pontif. Britanii<br />
au răspuns cu blândețe că doreau să-i iubească pe toți oamenii, dar că papa nu are dreptul la<br />
supremație în biserică, iar ei îi puteau da numai supunerea datorată oricărui urmaș al lui<br />
Hristos. Au fost făcute încercări repetate de a asigura unirea lor cu Roma; dar acești creșt<strong>in</strong>i<br />
umili, uimiți de mândria desfășurată de către trimișii ei, au răspuns categoric că nu cunosc alt<br />
stăpân decât pe Hristos.<br />
Acum s-a descoperit adevăratul spirit al papalității. Conducătorul roman a spus: „Dacă nu<br />
vreți să-i primiți pe frații care vă aduc pacea, veți primi dușmanii care vă vor aduce războiul.<br />
Dacă nu vă uniți cu noi pentru a arăta saxonilor calea vieții, veți primi de la ei lovitura de<br />
moarte” (J.H. Merle D’Aubigne, History of the Reformation of the Sixteenth Century, b.1,<br />
cap.2). Acestea nu erau simple amen<strong>in</strong>țări. Războiul, <strong>in</strong>triga și înșelăciunea au fost folosite<br />
împotriva acestor martori ai cred<strong>in</strong>ței biblice, până când bisericile d<strong>in</strong> Bretania au fost distruse<br />
sau obligate să se supună autorității papei.<br />
În țările de d<strong>in</strong>colo de jurisdicția Romei, au existat timp de multe secole grupe de creșt<strong>in</strong>i<br />
care au rămas aproape cu totul libere de corupția papală. Ele erau înconjurate de păgânism și,<br />
în desfășurarea veacurilor, au fost contam<strong>in</strong>ate de rătăcirile lui; dar au cont<strong>in</strong>uat să privească<br />
Biblia ca s<strong>in</strong>gura regulă de cred<strong>in</strong>ță și au primit multe d<strong>in</strong>tre adevărurile ei. Acești creșt<strong>in</strong>i<br />
credeau în perpetuitatea Legii lui Dumnezeu și păzeau Sabatul poruncii a patra. Biserici care<br />
au ț<strong>in</strong>ut la această cred<strong>in</strong>ță și practică au existat în Africa Centrală și pr<strong>in</strong>tre armenii d<strong>in</strong> Asia.<br />
Dar pr<strong>in</strong>tre aceia care au rezistat abuzurilor puterii papale, valdenzii au stat în frunte. Chiar în<br />
țara în care papalitatea și-a stabilit scaunul, acolo i s-a rezistat cel mai puternic înșelăciunii și<br />
corupției ei. Timp de veacuri, bisericile Piemontului și-au păstrat <strong>in</strong>dependența; dar în cele<br />
d<strong>in</strong> urmă a sosit timpul când Roma a <strong>in</strong>sistat să se supună. După lupta fără rezultat împotriva<br />
tiraniei ei, conducătorii acestor biserici au recunoscut, chiar împotriva vo<strong>in</strong>ței lor, supremația<br />
puterii căreia lumea întreagă se părea că plătește tribut. Însă, au fost unii care au refuzat să se<br />
supună autorității papei sau prelatului. Ei s-au hotărât să păstreze cred<strong>in</strong>cioșia față de<br />
Dumnezeu și să păstreze curăția și simplitatea cred<strong>in</strong>ței lor. S-a produs o despărțire. Aceia<br />
care au rămas la vechea cred<strong>in</strong>ță s-au retras; unii, părăs<strong>in</strong>d Alpii natali, au ridicat steagul<br />
36
Change language