Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
Îngerilor le-a fost poruncit să vegheze cu credincioșie asupra acestor suflete, deoarece o altă
lumină avea să lumineze peste ei de la tronul lui Dumnezeu.
Cu o dorință negrăită, aceia care primiseră solia, așteptau venirea Mântuitorului lor.
Timpul în care așteptau să-L întâlnească era la uși. Așteptau ceasul acesta cu o deosebită
solemnitate. Stăteau în dulce comuniune cu Dumnezeu, o pregustare a păcii pe care urmau să
o moștenească în strălucirea de sus. Nici unul dintre aceia care au experimentat această
nădejde și încredere nu a putut uita acele ceasuri prețioase de așteptare. Cu câteva săptămâni
înainte de timpul acela, afacerile pământești au fost părăsite în mare parte. Credincioșii sinceri
cercetau cu atenție orice gând și simțământ al inimii, ca și când ar fi fost pe patul de moarte
și ar mai fi avut doar câteva ceasuri până să închidă ochii asupra scenelor pământești. Nu s-
au făcut „haine pentru înălțare” , dar toți simțeau nevoia unei dovezi interioare că erau
pregătiți să se întâlnească cu Mântuitorul; hainele lor albe erau curăția sufletului — caracterul
curățit de păcat prin sângele ispășitor al lui Hristos. Dacă s-ar mai vedea iarăși, în poporul
care mărturisește a fi al lui Dumnezeu, același spirit de cercetare a inimii, aceeași credință
hotărâtă și sinceră, dacă ei ar fi continuat în felul acesta să se umilească înaintea Domnului și
să-și înalțe cererile la tronul milei, ar fi avut o experiență mai înaltă decât au acum. Se vede
prea puțină rugăciune, prea puțină convingere adevărată despre păcat, iar lipsa unei credințe
vii îi lasă pe mulți lipsiți de harul atât de bogat oferit de Mântuitorul nostru.
Dumnezeu a plănuit să-Și încerce poporul. Mâna Lui a acoperit o greșeală în calcularea
perioadelor profetice. Adventiștii n-au descoperit greșeala și n-a fost descoperită nici de cei
mai învățați dintre împotrivitorii lor. Aceștia din urmă spuneau: „Calculul perioadelor
profetice este corect. Un eveniment mare este gata să aibă loc; dar nu este ceea ce prezice dl.
Miller; ci este convertirea lumii și nu a doua venire a lui Hristos.”
Timpul de așteptare a trecut, iar Hristos nu S-a arătat pentru eliberarea poporului Său.
Aceia care, cu credință și iubire sinceră, L-au așteptat pe Mântuitorul au avut parte de o
dezamăgire amarnică. Cu toate acestea, planurile lui Dumnezeu se împlineau; El punea la
încercare inimile acelora care mărturisiseră că așteaptă revenirea Sa. Printre ei erau mulți care
nu fuseseră mânați de motive mai înalte, de teamă. Mărturisirea lor de credință nu atinsese
nici inimile și nici viața lor. Când evenimentul așteptat n-a avut loc, aceștia au declarat că nu
fuseseră dezamăgiți; ei nu crezuseră niciodată că Hristos va veni. Aceștia au fost printre primii
care au luat în râs mâhnirea adevăraților credincioși.
Dar Isus împreună cu oștile cerești priveau cu iubire și cu simpatie asupra celor încercați
și credincioși, dar dezamăgiți. Dacă s-ar fi putut da la o parte vălul care despărțea lumea văzută
de cea nevăzută, ar fi fost văzuți îngerii apropiindu-se de aceste suflete statornice și ocrotindule
de săgețile lui Satana.
234