Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
după avertizarea cu privire la judecată, ea trebuie să fie vestită în zilele din urmă, de aceea ea
nu se poate referi numai la biserica Romei, deoarece această biserică a fost într-o stare
decăzută timp de multe veacuri. Mai mult decât atât, în capitolul optsprezece din Apocalipsa
poporul lui Dumnezeu este chemat să iasă din Babilon. Conform acestui text, mulți oameni
din poporul lui Dumnezeu, se găsesc încă în Babilon. Dar în care grupări religioase se găsește
acum cea mai mare parte dintre urmașii lui Hristos? Fără îndoială, în diferitele biserici care
mărturisesc credința protestantă. La data apariției lor, aceste biserici au luat o poziție nobilă
pentru Dumnezeu și pentru adevăr, iar binecuvântarea Lui a fost cu ele. Chiar și lumea
necredincioasă a fost constrânsă să recunoască rezultatele binefăcătoare care au urmat după
primirea principiilor Evangheliei. În cuvintele proorocului către Israel se spune: „Ți s-a dus
vestea printre neamuri pentru frumusețea ta; căci erai desăvârșită de tot datorită strălucirii cu
care te împodobisem, zice Domnul Dumnezeu”. Dar ele au decăzut din cauza aceleiași dorințe
care a constituit blestemul și ruina lui Israel — dorința de a imita practicile și căutarea
prieteniei celor necredincioși. „Te-ai încrezut în frumusețea ta și ai curvit la adăpostul numelui
tău cel mare.” (Ezechiel 16, 14.15)
Multe dintre bisericile protestante urmează exemplul Romei de legătură nelegiuită cu
„împărații pământului” — ca biserici de stat prin legăturile lor cu conducerile pământești la
fel făcând și alte denominațiuni care caută favoarea lumii. Deci, termenul de „Babilon” —
confuzie — se poate aplica pe drept și acestor grupări, care susțin că își iau învățăturile din
Biblie și totuși sunt divizate în secte aproape fără număr, cu crezuri și teorii contradictorii.
Pe lângă unirea vinovată cu lumea, bisericile care s-au despărțit de Roma mai prezintă și
altele din caracteristicile ei. O publicație romano-catolică susține că: „Dacă biserica Romei a
fost vreodată vinovată de idolatrie în legătură cu sfinții, fiica ei, Biserica Anglicană, este
vinovată de același păcat deoarece are zece biserici închinate Mariei și doar una dedicată lui
Hristos.” (Richard Challoner, The Catholic Christian Instructed, Preface, pp. 21, 22) Iar Dr.
Hopkins, în lucrarea sa Tratat asupra Mileniului, declară: „Nu există nici cel mai mic motiv
să apreciem că spiritul și practicile antihriste și-ar trage în totul originea de la aceea care se
numește biserica Romei. Bisericile protestante au în ele mult din spiritul lui Anticrist și sunt
departe de a fi reformate în totul de ... stricăciune și nelegiuire.” (Samuel Hopkins, Works,
vol. 2, p. 328)
Cu privire la despărțirea Bisericii Prezbiteriene de Roma, Dr. Guthrie scria: „Acum trei
sute de ani, biserica noastră a ieșit pe porțile Romei cu o Biblie deschisă pe steagul ei și cu
următorul motto pe banderolă: «Cercetați Scripturile»”. Apoi pune întrebarea plină de
semnificație: „Dar au ieșit ei curați din Babilon?” (Thomas Guthrie, The Gospel in Ezechiel,
p. 237)
„Biserica Anglicană”, spunea Spurgeon, „pare că este roasă complet de sacramentarism;
dar nonconformismul pare să fie aproape tot atât de rău primit de necredința filozofică. Aceia
despre care am gândit lucruri mai bune se depărtează unul câte unul de la temelia credinței.
240