Din Monarchie pana in Anarhie
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină... Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
Începuse Era nouă; regele fusese judecat, condamnat şi decapitat; Republica Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii se declarase pentru victorie sau moarte împotriva întregii omeniri înarmate; steagul negru fîlfîia zi şi noapte pe turlele catedralei Notre Dame; trei sute de mii de oameni, chemaţi la luptă împotriva tiranilor de pe toată faţa pămîntului, se ridicaseră de pe felurite plaiuri ale Franţei. Un tribunal revoluţionar în capitală, şi patruzeci sau cincizeci de mii de comitete revoluţionare în întreaga ţară; o lege privitoare la suspecţi, care spulbera orice rest de siguranţă a libertăţii şi a vieţii, şi lăsa pe orice cetăţean bun şi cinstit la discreţia oricărui cetăţean rău şi necinstit; închisori ticsite de oameni lipsiţi de orice vină...
Ghilotina ajunsese la mare cinste. A fost tema populară pentru jesturi, a fost cel mai bun remediu pentru dureri de cap, a împiedicat infailibil părul să devină gri, a conferit o delicatese deosebită tenului, a fost Razorul Național care a ras aproape: cine sa sărutat La Guillotine prin fereastra mică și prins în sac, a fost semnul regenerării rasei umane, a înlocuit Crucea, modelele ei au fost purtate pe sânii din care Crucea a fost aruncată și a fost înclinată și crezută în unde Crucea a fost respinsă....Reteza atitea capete, încît atît ea cît şi pămîntul din jur se coloraseră într-un roşu putred. Se putea demonta în bucăţi, ca o jucărie drăcească, şi apoi se împreuna la loc acolo unde era nevoie de ea. îl amuţea pe cel bun de gură, îl dobora pe cel puternic, îl nimicea pe cel frumos, [in cateva minute].
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
De la Monarhie până la <strong>Anarhie</strong><br />
demoralizat și corupt. Pr<strong>in</strong> <strong>in</strong>fluența călugărilor, mulți erau determ<strong>in</strong>ați să <strong>in</strong>tre într-o<br />
mănăstire și să se consacre vieții călugărești; aceasta nu numai fără consimțământul păr<strong>in</strong>ților<br />
lor, ci chiar fără știrea lor și împotriva poruncilor lor. Unul d<strong>in</strong>tre păr<strong>in</strong>ții timpurii ai bisericii<br />
romane, înălțând pretențiile monahismului mai presus de obligațiile datoriei și dragostei<br />
filiale, declarase: „Chiar dacă tatăl tău ar zăcea în fața ușii plângând și văitându-se, iar mama<br />
ta ți-ar arăta trupul care te-a purtat și sânul care te-a hrănit, vezi să-i calci în picioare și să<br />
mergi drept îna<strong>in</strong>te spre Hristos”. Pr<strong>in</strong> această „neomenie monstruoasă”, așa cum a calificato<br />
Luther mai târziu, „miros<strong>in</strong>d mai mult a lup și a tiran decât a creșt<strong>in</strong> și a om”, <strong>in</strong>imile copiilor<br />
erau împietrite față de păr<strong>in</strong>ții lor (Barnas Sears, The Life of Luther, Pag<strong>in</strong>a 70. 69). În felul<br />
acesta conducătorii papali, asemenea fariseilor d<strong>in</strong> vechime, făceau fără efect porunca lui<br />
Dumnezeu pr<strong>in</strong> tradiția lor. Astfel căm<strong>in</strong>ele erau pustiite, iar păr<strong>in</strong>ții erau lipsiți de societatea<br />
fiilor și fiicelor lor.<br />
Chiar și studenții d<strong>in</strong> universități erau amăgiți de reprezentările rătăcite ale călugărilor și<br />
făcuți să <strong>in</strong>tre în ord<strong>in</strong>ele lor. După aceea mulți regretau pasul acesta, văzând că își pătaseră<br />
viața și că aduseseră durere păr<strong>in</strong>ților; dar odată pr<strong>in</strong>și în cursă le era imposibil să-și recapete<br />
libertatea. Mulți păr<strong>in</strong>ți, temându-se de <strong>in</strong>fluența călugărilor, refuzau să-și trimită copiii în<br />
universități. Se putea vedea o scădere substanțială a numărului studenților în marile centre de<br />
învățământ. Școlile erau goale, iar nești<strong>in</strong>ța predom<strong>in</strong>a.<br />
Papa dăduse acestor călugări puterea de a primi mărturisirea și de a acorda iertare. Aceasta<br />
a devenit un izvor de mari răutăți. Hotărâți să-și mărească câștigurile, călugării erau atât de<br />
b<strong>in</strong>evoitori să ofere iertare, încât crim<strong>in</strong>ali de toate soiurile le cereau ajutorul, și ca urmare,<br />
viciile cele mai josnice s-au dezvoltat cu repeziciune. Bolnavul și săracul erau lăsați să sufere,<br />
în timp ce darurile care ar fi trebuit să le împl<strong>in</strong>ească nevoile mergeau la călugări care cu<br />
amen<strong>in</strong>țări cereau pomeni de la popor, denunțând ca necred<strong>in</strong>cioși pe aceia care și-ar fi reț<strong>in</strong>ut<br />
darurile de la ord<strong>in</strong>ele lor. În ciuda pretențiilor lor de sărăcie, bogăția călugărilor creștea<br />
cont<strong>in</strong>uu, iar edificiile lor mărețe și mesele lor luxoase scoteau și mai mult în evidență sărăcia<br />
crescândă a națiunii. Și în timp ce-și petreceau vremea în plăceri și belșug, trimiteau în locul<br />
lor oameni neștiutori care nu puteau decât să spună povești miraculoase, legende și glume<br />
pentru a distra poporul și a-i înșela mai mult. Și așa călugării au cont<strong>in</strong>uat să-și menț<strong>in</strong>ă<br />
stăpânirea peste mulțimile superstițioase și să le facă a crede că toată datoria religioasă se<br />
cupr<strong>in</strong>dea în recunoașterea supremației papei, în adorarea sf<strong>in</strong>ților, în daruri oferite călugărilor<br />
și că acestea erau îndestulătoare pentru a le asigura un loc în cer.<br />
Oamenii de cultură și evlavie se străduiseră zadarnic să aducă o schimbare în aceste ord<strong>in</strong>e<br />
călugărești; dar Wycliffe, cu o pătrundere clară, a lovit la rădăc<strong>in</strong>a răului, declarând că însuși<br />
sistemul era fals și că trebuia desfi<strong>in</strong>țat. Acestea au dat naștere la discuții și întrebări. În timp<br />
ce călugării străbăteau țara, comercializând iertările papei, mulți au fost făcuți să se îndoiască<br />
de posibilitatea procurării iertării cu bani și se întrebau dacă nu ar fi trebuit să caute iertare<br />
mai degrabă la Dumnezeu decât la pontiful Romei . Nu puț<strong>in</strong>i erau alarmați de lăcomia<br />
călugărilor, ale căror pofte păreau că nu pot fi împl<strong>in</strong>ite niciodată. „Călugării și preoții Romei,<br />
48
Change language