Din Monarchie pana in Anarhie

De la Monarhie până la Anarhie
El deținea puterea care avea să facă mai mult decât să compenseze lipsa acestor avantaje
exterioare. Însă curăția și sfințenia lui Hristos I-au atras ura celor nelegiuiți. Viața Lui de
lepădare de sine și consacrarea Lui fără păcat erau o mustrare continuă pentru un popor
mândru și senzual. Aceasta a provocat vrăjmășia împotriva Fiului lui Dumnezeu. Satana și
îngerii cei răi s-au unit cu oamenii păcătoși. Toate forțele apostaziei au conspirat împotriva
Luptătorului pentru adevăr.
Aceeași vrăjmășie care s-a dovedit față de Maestru s-a manifestat și față de urmașii lui
Hristos. Toți aceia care văd caracterul respingător al păcatului și cu putere de sus rezistă ispitei
vor trezi cu siguranță ura lui Satana și a supușilor săi. Ura față de principiile cele curate ale
adevărului, precum și mustrarea și prigonirea apărătorilor lui vor exista atâta vreme cât există
păcat și păcătoși. Urmașii lui Hristos și slujitorii lui Satana nu se pot armoniza. Rușinea crucii
nu a încetat. „Toți aceia care vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți” (2
Timotei 3, 12).
Agenții lui Satana lucrează continuu sub conducerea lui pentru a întări autoritatea și a clădi
împărăția lui în opoziție cu guvernarea lui Dumnezeu. În scopul acesta, ei caută să-i
amăgească pe urmașii lui Hristos și să-i abată de la ascultarea de El. Asemenea conducătorului
lor, ei interpretează greșit și pervertesc Scripturile pentru a-și atinge scopul. După cum Satana
a încercat să arunce ocara asupra lui Dumnezeu, tot așa și agenții lui caută să calomnieze
poporul lui Dumnezeu. Spiritul care L-a dus pe Hristos la moarte îi inspiră și pe cei răi să-i
nimicească pe urmașii Lui. Toate acestea sunt prevestite în acea primă profeție: „Vrăjmășie
voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei”. Și aceasta va continua până la
încheierea timpului.
Satana își adună toate forțele și aruncă toată puterea în luptă. De ce oare nu întâlnește o
împotrivire mai mare? De ce soldații lui Hristos sunt atât de adormiți și indiferenți? Pentru
că, în realitate, au o legătură slabă cu Hristos; pentru că sunt atât de lipsiți de Duhul Său.
Păcatul nu este pentru ei atât de respingător și de oribil cum a fost pentru Domnul lor. Ei nu
se împotrivesc, așa cum a făcut Hristos, cu rezistență hotărâtă și categorică. Ei nu-și dau seama
de răul nespus de mare și de răutatea păcatului și sunt orbiți atât de caracterul, cât și de puterea
prințului întunericului. Se dă pe față puțină vrăjmășie contra lui Satana și a lucrărilor lui,
pentru că este o lipsă de cunoaștere atât de mare cu privire la puterea și la răutatea lui, cât și
la marea întindere a luptei sale împotriva lui Hristos și a bisericii Sale. Aici mulți sunt amăgiți.
Ei nu știu că vrăjmașul lor este un general puternic, care stăpânește mințile îngerilor răi, și că,
prin planuri bine puse la punct și prin mașinații pricepute, el luptă împotriva lui Hristos, pentru
a împiedica mântuirea sufletelor. Printre aceia care poartă numele de creștini și chiar printre
lucrătorii Evangheliei, rareori se aude vreo referire la Satana, afară poate doar de o menționare
incidentală de la amvon. Ei trec cu vederea dovezile activității și succesului lui continuu; ei
neglijează multele avertismente cu privire la viclenia lui; ei par să ignore chiar și existența
lui.
319